Plusuri şi minusuri la Festivalul „George Enescu“
0
Cea de-a XX-a ediţie a festivalului (1-25 septembrie) a însemnat un răsfăţ cu vedete ale muzicii clasice, un furnicar de oameni gonind spre concerte şi aceeaşi încă neîmbunătăţită acustică a Sălii Palatului.
Nu-mi amintesc să fi fost ediţie a Festivalului „George Enescu" în ultimii ani care să nu fi avut parte de prezenţa unor nume mari pe scenele Sălii Mari a Palatului şi Ateneului Român. Dar în acest an, festivalul (al cărui organizator principal este Artexim, condusă de Mihai Constantinescu) a fost un regal nu doar pentru melomani, ci şi pentru ascultătorul profan.
Muzica. Vedetele
Chiar dacă, aşa cum spunea pianista Hélène Grimaud într-un interviu acordat pentru „Adevărul", anticiparea şi, implicit, plăcerea audiţiei cresc odată cu o bună cunoaştere, ca ascultător mai puţin specializat e imposibil să nu fi auzit de Vadim Repin sau Daniel Barenboim. Să nu te bucuri că-i poţi asculta live. Nu poţi să nu iubeşti sunetul bun atunci când îl auzi. Festivalul a reunit anul acesta, pe lângă mari orchestre ale lumii şi cele mai multe nume grele din industria muzicii clasice. Daniel Barenboim - în dublă-ipostază, de pianist şi dirijor -, violonistul Vadim Repin, dirijorii Zubin Mehta, Daniele Gatti şi Antonio Pappano. Pianista Hélène Grimaud.
Christian Zacharias. Şi dirijorul
Valeri Gherghiev, alături de orchestra Mariinsky Theatre. Gherghiev fusese desemnat cu un an înainte unul dintre cei mai influenţi o sută de oameni din lume, într-un clasament al revistei „Time". Iar interpretarea „Tablourilor" lui Musorgski din festival a fost magistrală şi printre cele mai emoţionante. O singură nostalgie rămâne după această ediţie, ca şi acum doi ani: absenţa pianistei Martha Argerich, la fel de jucăuşă, dificilă şi imprevizibilă şi-n viaţa reală, nu doar în timpul live-urilor. Totuşi, negocierile lui Ioan Holender, director artistic al festivalului, mereu „ascunse", dar legendare, au fost şi în acest an fără egal.
„Enescu" pe iPhone. Organizarea
Mai mult decât până acum, festivalul s-a extins şi în ţară: au avut loc spectacole la Sibiu, Cluj, Timişoara, Târgu Mureş, Arad şi Iaşi. Prelungiri ale manifestării au existat şi peste hotare, printr-un parteneriat împreună cu Institutul Cultural Român. Apoi, „Enescu" s-a modernizat, a devenit multimedia. Un proiect excelent, „Festivalul George Enescu pe iPhone" - muzica clasică la un „touch" distanţă -, este aplicaţia creată de Infoideea; le-a permis melomanilor cu o conexiune WiFi, 3G sau EDGE să asculte live fluxul audio al postului Radio România Muzical, unde majoritatea concertelor din festival erau transmise live.De asemenea, publicul putea avea acces la adresele unde se desfăşurau concertele şi cu ajutorul hărţilor integrate din Google Maps. Graţie unei echipe de presă vigilente, formate din voluntari, pagina de Facebook a festivalului a avut mereu informaţii proaspete - de la interviuri cu muzicieni, la detalii despre concertele din fiecare seară.
Filarmonica din Haga a concertat la Sala Palatului
Turismul cultural
Ce imagine frumoasă e cea a sutelor de oameni, parfumaţi, îmbrăcaţi la patru ace, care aleargă dinspre Sala Palatului spre Ateneu, sau dinspre Sala Radio spre Sala Palatului s-ajungă la toate concertele! Un maraton care pare desprins din interbelic şi reuşeşte să creeze, timp de o lună, sentimentul că Bucureştiul are o unitate. Mai sunt prieteniile pe care festivalul le leagă: status-urile şi like-urile de pe Facebook, la fiecare minicronică, zâmbetele şi conversaţiile tipice la întâlnirile întâmplătoare de la metrou. Aşa cum londonezii discută despre vreme, la fel schimbă amabilităţi cu încântare bucureştenii care merg la „Enescu": „Mergi la spectacol la Sala Palatului?", „Aseară cum ţi s-a părut concertul?", „Vii şi la cel de la Ateneu?".
Ediţia din acest an a reuşit să strângă şi mulţi turişti străini, care-au fost parte din public, venind la Bucureşti special pentru festival. În jur de 16.000 de turişti străini au fost prezenţi în Capitală, asta numai potrivit estimărilor site-ului eventim.ro, principalul vânzător de bilete. În sălile de concert s-au aflat şi câţiva actori străini, care, prezenţi în Bucureşti pentru filmări, au venit şi la festival. Printre ei, cunoscuta actriţă de origine engleză Jacqueline Bisset şi elveţianul Vincent Perez.
Laude în presa internaţională
Dincolo de componenta de promovare internaţională a festivalului - spoturi pe CNN şi Euronews -, ediţia din acest an a Festivalului „Enescu" a fost cea mai recenzată în presa internaţională. După ce au mers la câteva concerte, mai mulţi jurnalişti străini au scris despre festival. Într-un articol de pe site-ul gramophone.co.uk, James Jolly scrie că a descoperit la Bucureşti o „veritabilă Mecca a muzicii".
Muzicianul Daniel Barenboim a fost una dintre vedetele ediţiei 2011
„Când spuneţi România vă gândiţi la Dinu Lipatti, Radu Lupu, Angela Gheorghiu sau Constantin Silvestri. Veniţi la Bucureşti şi descoperiţi că George Enescu e atracţia principală. El dă numele străzilor, orchestrelor şi al unui excelent festival de muzică", scrieJolly, care a fost prezent la două concerte. Cotidianul britanic „The Telegraph" face pe site-ul său o recenzie a spectacolului de operă „Oedipe", de George Enescu, scriind că „performanţa corului de la Opera Naţională din Bucureşti a fost magnifică".
16.000 de turişti străini au fost prezenţi în Capitală pentru această ediţie a festivalului, potrivit estimărilor site-ului eventim.ro.
Sala Palatului din Bucureşti are nevoie de o nouă acustică
London Symphony Orchestra a scris despre festival pe blogul de turneu
Una dintre orchestrele invitate în festival a scris pe blogul de turneu despre experienţa Bucureştiului. Cu un umor tipic britanic, textul de pe blogul London Symphony Orchestra, http://lsoontour.wordpress.com, intitulat „Sfinte Sisoe! Suntem la Bucureşti! Sau, cel puţin, aşa credem..." conţine câteva episoade trăite de membrii London Symphony Orchestra în Capitală, în timpul Festivalului „Enescu".
„Oamenii sunt tare prietenoşi, iar chelneriţa care ne-a servit pe o terasă din Lipscani ne-a întrebat: «Deci, nu sunteţi din România?». «Nu», i-a răspuns Malcolm cu un accent scoţian. «Suntem de la Londra. Am venit cu treabă»", povesteşte pe blog unul dintre membrii orchestrei. „E încântată şi ne întreabă ce facem aici. «Suntem cu London Symphony Orchestra...». «Sfinte Sisoe! Minunat!», răspunde chelneriţa sincer impresionată, într-o engleză excelentă, poate doar un pic influenţată de serialele cu Batman din anii '60". Prezenţi şi în urmă cu doi ani în festival, membrii London Symphony Orchestra cred că Bucureştiul s-a schimbat. „E cu totul alt oraş. Şi nu, nu e Budapesta!"
Sala Palatului „a fost foarte fierbinte"
Despre Sala Palatului, unde au interpretat Mahler, Simfonia nr. 6 sub bagheta lui Horia Andreescu, pe 8 septembrie, şi Simfonia nr. 4 de Brahms, dirijată de Nikolai Znaider, cei de la London Symphony Orchestra îşi amintesc că era „foarte fierbinte", iar publicul, minunat. În seara primului concert „se aud deja aplauze de cum urcăm pe scenă şi senzaţia e tare plăcută". „Mă uit în public şi văd spectatorii cum îmi fac cu mâna. Sunt cât pe ce să le fac şi eu cu mâna, gândindu-mă că aşa e politicos, când îmi dau seama, pe măsură ce mă apropii, că, de fapt, îşi fac vânt de la căldură", mai scrie membrul London Symphnony Orchestra, autoironic. „În fine, mă aşez şi mă bucur că n-am apărut la televizor". Pe blog, muzicianul vorbeşte şi despre colaborarea cu dirijorul Horia Andreescu, un „român fermecător".
Se încarcă comentariile...
