Ploaia care dansează peste Sibiu

Foto: tnrs

„Numai cine nu iubeşte teatrul stă în casă“ a fost deviza celor 2.500 de artişti, care au evoluat timp de zece zile în Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu (FITS).

„Ploaia dansează peste noi", zic tinerii actori în Clubul Festivalului, deschis în urmă cu o săptămână, în curtea Teatrului Naţional „Radu Stanca" din Sibiu. Din cauza ploii care nu a pregetat să cadă în primele zile, chefurile şi horele din alte ediţii ale festivalului nu s-au mai încins în club, în miez de noapte, sub aburii inspiraţiei şi ai emoţiei spectacolelor, ai muzicii şi ai vinului roşu. Totuşi, tinerii artişti din toate colţurile lumii se adună aici, în fiecare seară, la un pahar de vorbă, sub umbrelele de la mesele de lemn.

„Numai cine nu iubeşte teatrul motivează că ploaia îl ţine în casă. Şi chiar acest festival  a debutat cu «O furtună» a lui Purcărete. Să mai spui că e ceva întâmplător pe lumea asta", râde un tânăr student, care se încălzeşte cu vodcă şi cu mici. „Mie îmi pare rău numai că primul spectacol «Ispita Cioran»  a fost anulat, în festival, din cauza vremii", zice colegul lui de pahar.  „Da, spectacolul acela de poveste, cu tramvaiul care merge spre Răşinari, în regia lui Gavriil Pinte, e chiar păcat că nu s-a jucat. Ar fi fost frumos ca străinii să vadă o montare care are ca decor împrejurimile Sibiului.  Ei, unele spectacole s-au amânat din cauza crizei, altele din cauza ploii...", comentează un alt tânăr, afundându-şi mai tare ochelarii pe nasul deja îngheţat.

Aflat sub semnul sloganului „Crize. Cultura face diferenţa" , festivalul, care a început pe 25 mai şi se termină duminică la Sibiu, a adunat în aceste zile peste 2.500 de artişti veniţi aici din toată lumea.

 „Suntem buni, dom-le, ăsta-i adevărul"

Cea mai efervescentă atmosferă din club a fost luni spre marţi noapte, când actorii de la Sibiu au fost fericiţi după aflarea veştii că a lor colegă, Cristina Flutur, cunoscută din rolul principal al spectacolului „Viaţa cu un idiot" al lui Andrij Zholdak , dar şi din montările lui Andrei Şerban (Nina în „Pescăruşul") sau ale lui Gavriil Pinte („Un tramvai numit Popescu"), a luat anul acesta Premiul de Interpretare la Cannes. „Suntem buni, dom'le, noi, cei din Sibiu, ăsta-i adevărul. Avem o Ofelia Popii, care a cucerit festivalul de la Edinburgh, prin al ei Mefisto din «Faust-ul» lui Purcărete, avem acum şi o Cristina Flutur, care i-a cucerit pe cei de la Cannes cu rolul unei măicuţe, în filmul lui Mungiu, «După dealuri». Suntem cei mai tari! Cristina e foarte talentată şi ambiţioasă, merita pe deplin acest premiu", subliniază un coleg de la Teatrul Naţional „Radu Stanca" din Sibiu, mândru nevoie mare de ea.

„A chinuit-o rău Zholdak, în «Viaţa cu un idiot», au filmat pe zăpadă şi pe un ger cumplit. Repetiţiile cu Zholdak, în iarna lui 2007, la acest spectacol au fost o adevărată probă de rezistenţă. Atunci Cristina Flutur s-a depăşit pe sine, fizic şi psihic", îşi aminteşte un alt coleg. Se înleţege din conversaţia lor că şi Cristina Flutur, şi Ofelia Popii au fost deja distribuite în spectacolul următor al lui Alexandru Dabija, „Platonov", ale cărui repetiţii vor începe la Sibiu, imediat după încheierea festivalului.

Trupele „The Fairies Group“ (sus şi jos),  „Ciaffero Comic Band“ (dreapta sus)  şi Fanfara de la Cozmeşti (dreapta jos) au animat străzile Sibiului chiar şi pe ploaie

După negocieri ce au durat aproape trei ani de zile, Need Company a sosit din Belgia la Sibiu cu spectacolul „Casa cerbilor", în regia lui Jan Lauwers, artist care are în palmares Marele Premiu al Festivalului Internaţional de Teatru din Sarajevo. Spectacolul adus în Sibiu - a treia parte a trilogiei „O faţă care plânge" - a fost jucat două seri la rând, până la miez de noapte, într-o sală de sport, special amenjată la Liceul „Octavian Goga". Care e povestea piesei? Jurnalistul Kerem Lawton este împuşcat în Kosovo. Moartea sa tragică este punctul de plecare al unui spectacol despre un grup de actori care se confruntă cu cruda realitatea a lumii în care călătoresc, căutându-şi un adăpost într-o casă a cerbilor.

„Casa cerbilor", deconstruită

„Măi, vouă v-a plăcut «Casa cerbilor»? E un experiment. Actorii sunt freaky rău, e ideea de teatru în teatru, într-un text deconstruit pe mai multe planuri. Subiectul e sensibil, scenografia cu cerbi e minunată într-un spaţiu generos, ciudaţii aia dansează şi se marturbează pe scenă, şi totuşi prea e lungit spectacolul ăsta...", întreabă un spectator pe alţi doi aflaţi pe un rând mai în faţă.

„E şi modern, şi cosmopolit, actorii vorbesc şi-n engleză, şi-n franceză, totuşi ceva parcă nu se leagă", opinează un altul, care nu a înţeles deloc finalul spectacolului din cauza orei târzii. „Desconstruire, fragmentare, dramaturgie în dramaturgie, iată un nou cod de a scrie un teatru postmodern, în care filonul poetic se păstrează", conchide sentenţios celălalt spectator.  Întrebat şi la conferinţa de presă despre conceptul său dramatugic, regizorul Jan Lauwers a răspuns: „Teatrul nou e vizual. În această lume lipsită de sens trebuie să căutăm un sens, pe care nu-l mai putem exprima însă prin mijloace clasice".

În cadrul festivalului, regizorul a avut proiectat şi un film, „Goldfish Game" (în care am reîntânit în distribuţie toată trupa din „Casa cerbilor"), i s-a prezentat un spectacol-lectură, „Camera Isabellei", şi a susţinut o conferinţă.

Un banc, spus chiar de Gigi Căciuleanu, circulă spre hazul tuturor pe la mesele tinerilor care mănâncă mititei şi se dreg cu bere, în Clubul Festivalului. Ce se întâmplă când un român şi un ungur se întâlnesc pe scenă? Iese „Carmina Burana"! Ce-i drept, Gigi Căciuleanu a reuşit să-i adune împreună pe actorii din cele două secţii ale teatrului din Târgu-Mureş, în spectacolul pe muzica lui Carl Orff, pe care l-a prezentat în festival la Casa Sindicatelor.

Sub semnul comemorării a 100 de ani de la moartea lui Caragiale, criticul Dan C. Mihăilescu a susţinut conferinţa „criza ca lux" în lumea lui nenea Iancu, lansându-şi şi cartea despre eul din scrisori, „I.L. Caragiale şi caligrafia plăcerii". De asemenea, actorii Teatrului de Comedie din Bucureşti au prezentat spectacolul „O scrisoare pierdută", în regia lui Alexandru Dabija. „Aş vrea să fiu Chiriac (n.r. - Constantin Chiriac este directorul Festivalului de la Sibiu), să fac un asemenea festival şi-n Bucureşti", a subliniat George Mihăiţă, director al Teatrului de Comedie şi Dandanache, în spectacolul lui Dabija. Actorul a fost impresionat că publicul sibian i-a întâmpinat cu căldură şi i-a aplaudat pe actorii din Bucureşti, la scenă deschisă, de 32 de ori.

Unele dintre cele mai apreciate spectacole din festival au fost „Fata din curcubeu", cu o Tania Popa în rol de prostituată, care îşi cântă în ruseşte, emoţionant, nefericirea din spectacolul Liei Bugnar de la Teatrul Naţional din Bucureşti, dar şi montarea lui Radu Afrim „Hoţul de oase" a Companiei 74 din Târgu-Mureş, cu talentata şi senzuala Claudia Ardelean, în rol principal.

George Banu şi cortina lumii

Unul dintre cele mai aşteptate momente din acest an a fost prezenţa în România a regizorului german Peter Stein,în vârstă de 75 de ani, care a fondat în anii '70  celebra companie Schaubühne din Berlin. La Sibiu, Peter Stein a prezentat „Faust Fantasia", o melodramă pentru voce şi pian după Goethe. Stein, care a montat în Germania spectacole de referinţă, printre care  „Orestia", „Electra" şi un „Faust" de 22 de ore,  a susţinut şi conferinţa „De la colectiv la singurătate", în care a subliniat că sentimentul eşecului din lumea tragediei greceşti ne urmăreşte şi în lumea contemporană.

Prezent la Sibiu alături de marele său prieten Peter

Stein, teatrologul George Banu şi-a lansat albumul „Cortina sau fisura lumii", făcând o incursiune în istoria celor mai faimoase picturi care au în fundal o cortină, văzută ca o deschidere sau o închidere a lumii. De asemenea, George Banu a semnat şi scenariul spectacolului „Visul unei nopţi de Shakespeare", montat de Gavriil Pinte în curtea interioară a muzeului de istorie Brukenthal.

Dintre producţiile străine, s-a remarcat „Între noi totul e bine" a regizorului polonez Grzegorz Jarzyn, unul dintre cei mai premiaţi oameni de teatru din Europa. De asemenea, compania Schauspielhaus Graz a adus în premieră la Sibiu montarea romanului epistolar al lui Goethe, „Suferinţele tânărului Werther". Cu o istorie pornind de la 1827, Teatrul „Maxim Gorki" din Berlin a prezentat spectacolul „Prinţul Friedrich von Homburg", în regia lui Armin Petras. Cu un decor în care plouă pe scenă timp de mai mult de o oră, montarea a fost una dintre cele mai apreciate din festival. Teatrul Zar, cu o trupă pregătită timp de trei ani în cadrul faimosului institut polonez Grotowski, a susţinut patru reprezentaţii la Cetatea Cisnădioara.

„Ultima zi a tinereţii", în ultima zi de festival

Silviu Purcărete a prezentat în festival premiera „Călătoriile lui Gulliver", „singurul spectacol pe care cei de la Edinburgh l-au invitat fără să-l vadă în cel mai important festival de teatru al lumii", după cum a subliniat Constantin Chiriac. De asemenea, la cele două reprezentaţii cu „Faust", în cadrul FITS, sala a fost plină ochi, „străinii se calcă pe picioare în continuare să vadă «Faust», chiar şi după cinci ani de la premieră", a punctat Constantin Chiriac. Unii critici au zis că Purcărete e redundant în semnele sale teatrale din filmul „Undeva la Palilula", care a rulat şi în cadrul FITS. Pentru a dezavua această idee, George Mihăiţă, care joacă alături de Constantin Chiriac în pelicula lui Purcărete, a subliniat că acest „film va fi studiat peste ani de zile în şcoală ca o operă de artă".

Spectacolul „Ultima zi a tinereţii", o adaptare după romanul „Cronica incidentelor unei iubiri" al unuia dintre cei mai importanţi autori contemporani polonezi, Tadeusz Konwicki, va fi reprezentat la Sibiu, duminică, în ultima zi de festival. Montarea regizată de Yuri Kordonskyi la Teatrul Naţional „Radu Stanca" Sibiu a primit premiul Uniter pentru cel mai bun spectacol al anului 2011. Aplauzele pentru Kordonskyi, dar şi proiecţiile 3D de pe Biserica Romano-Catolică din Piaţa Mare, alături de focurile de artificii, vor trage cortina peste o ediţie grea la propriu, şi la figurat. Aşa cum spune şi Constantin Chiriac: „A fost greu, minunat de greu".

"Teatrul nou e vizual. În această lume lipsită de sens trebuie să căutăm un sens, pe care nu-l mai putem exprima însă prin mijloace clasice.''
Jan Lauwers regizor

"Suntem buni, dom'le, noi, cei din Sibiu, ăsta-i adevărul. Avem o Ofelia Popii, care a cucerit festivalul de la Edinburgh, avem acum şi o Cristina Flutur, care i-a cucerit pe cei de la Cannes.''
actor din Sibiu

"Aş vrea să fiu Constantin Chiriac să fac un asemenea festival şi-n Bucureşti.''
George Mihăiţă
director al Teatrului  de Comedie din Bucureşti

S-a jucat cu casa închisă

Spectacole de stradă cu instalaţii sau itinerante, cu elemente de circ, exploatând apa, aerul sau focul, creaturi ale adâncului, ca în cazul „Sea Parade",  o lume fantastică, stăpânită de creaturi mitologice uriaşe, toate acestea au invadat, în pofida ploii, centrul istoric al Sibiului. Aproximativ 10.000 de persoane au venit, pe 25 mai, la concertul susţinut de Ştefan Bănică Jr., în Piaţa Mare din Sibiu, în deschiderea festivalului. Au mai cântat, în cadrul FITS, Voltaj, Horia Brenciu şi Smiley.

Foarte apreciat de sibieni şi de turişti a fost şi spectacolul „Sindromul Stockholm" - o combinaţie de punk , de rock, de circ şi de teatru - susţinut de compania suedeză Burnt Out Punks.

Bugetul FITS a fost de 5,6 milioane de euro în 2012. Cele mai scumpe producţii pe care festivalul le-a prezentat în acest an la Sibiu au fost „Prinţul Friedrich Von Homburg", de la Teatrul „Maxim Gorki" din Berlin, şi „Faust Fantasia", de Peter Stein. Cele două spectacole  au costat 480.000 de euro, din care FITS a acoperit doar 38.000 euro, restul fondurilor fiind asigurate de parteneri. Peste 20.000 de bilete au fost puse la vânzare, cele mai multe spectacole jucându-se cu casa închisă.

Recomandări

Vineri, 1 iunie

- Ora 14.00 „Un tramvai numit Popescu", regia Gavriil Pinte, Teatrul Naţional „Radu Stanca" din Sibiu
- Ora 19.00 „Eu, Rodin" (foto), regia Mihai Măniuţiu, Teatrul Naţional „Radu Stanca" din Sibiu

Sâmbătă, 2 iunie

- Ora 14.00 „Killing Time"/ „Ucigând timpul", regia Eugenio Barba, Odin Teatret din Danemarca, Teatrul Gong din Sibiu
- Ora 21. 30 „Absolut!", regia Alexandru Dabija, Teatrul Act din Bucureşti, Sala Studio, Casa de Cultură a Sindicatelor din Sibiu

Duminică, 3 iunie

- Ora 17. 00  Concert de orgă, Ursula Philippi împreună cu ansamblul Cantante Domino, Biserica Evanghelică din Cisnădioara
- Ora 19.00  „Ultima zi a tinereţii", regia Yuri Kordonskyi, Teatrul Naţional „Radu Stanca" din Sibiu