Pe urmele lui Cervantes

O echipă de istorici şi arheologi încearcă să descopere rămăşiţele pământeşti ale scriitorului decedat în 1616 din cauze neelucidate. Grupul condus de istoricul Fernando Prado şi-a început investigaţiile la Madrid, cu aprobarea Arhiepiscopiei din oraş şi a autorităţilor locale.

Istoria nu a reţinut prea multe fapte din biografia scriitorului care l-a creat pe nemuritorul Don Quijote, cavalerul romanţios ce s-a luptat cu morile de vânt şi a rămas în istoria literaturii ca protagonist al primului roman adevărat din cultura europeană şi ca întruchipare a visătorului. Se ştie doar că, după o existenţă frământată, în care a fost sclav, soldat, condamnat, scriitor sau perceptor, spaniolul Miguel de Cervantes Saavedra a murit la Madrid pe 23 aprilie 1616. Legenda, perpetuată de veacuri, spune că dispariţia sa ar fi fost cauzată de o ciroză. Însă dovezile lipsesc. Echipa istoricului Fernando Prado încearcă acum să facă lumină.

Cercetătorii vor să descopere oasele omului mort în urmă cu aproape patru secole. Ipoteza de lucru a cercetătorilor este că ele s-ar afla într-un mormânt dintr-o mănăstire din centrul capitalei Spaniei. Cel de-al doilea obiectiv al proiectului este reconstituirea figurii scriitorului care a aşternut pe hârtie romanul „Don Quijote de La Mancha" la începutul secolului al XVII-lea. Chipul cu care autorul a rămas în istorie este doar unul imaginat şi pictat, la aproape 20 de ani de la moartea sa, de Juan de Jáuregui, într-un portret devenit celebru. În caz că au existat portrete ale autorului pictate în timpul vieţii acestuia, susţin istoricii, ele nu au supravieţuit sau au rămas necunoscute. Oamenii de ştiinţă care participă la proiectul demarat la Madrid îşi propun şi să reconstituie, cu ajutorul tehnologiei moderne, adevăratul chip al lui Cervantes. „Este posibil ca oamenii de ştiinţă să ne ajute să descoperim cum arăta Cervantes, să-i reconstituim chipul, dar şi să aflăm cum a murit. Se spune că a fost foarte bolnav în ultimii ani de viaţă, numai că atunci a fost şi foarte prolific ca scriitor", a explicat Fernando Prado, citat de cotidianul „The Guardian".

O falsă coincidenţă?

Ziua de 23 aprilie 1616 este consemnată în istorie ca dată a morţii lui Cervantes, dar şi ca ziua în care a murit William Shakespeare. În realitate, cei doi scriitori nu au încetat din viaţă în aceeaşi zi. În cazul primului, este vorba despre data de 23 aprilie din calendarul gregorian, pe-atunci în vigoare în Spania, iar în cel de-al doilea, despre ziua de 23 aprilie din calendarul iulian. Ca atare, scriitorul care l-a născocit pe Cavalerul Tristei Figuri ar fi experimentat „marea trecere" cu zece zile înaintea dramaturgului care a scris povestea prinţului Hamlet.

Pe de altă parte, „Encyclopedia Hispanica" susţine că Cervantes nu a murit pe 23 aprilie 1616, data înscrisă pe piatra tombală, fiindcă pe aceasta din urmă este consemnată ziua înhumării, şi nu ziua decesului, care ar fi fost 22 aprilie. Scriitorul a fost înmormântat, aşa cum şi-a dorit, la o mănăstire trinitariană de călugăriţe din centrul Madridului. Oricum, din 1995, ziua de 23 aprilie, pentru creştini Sărbătoarea Sfântului Gheorghe, a devenit Ziua Internaţională a Cărţii, în urma unei hotărâri UNESCO.

În căutarea istoriei îngropate

În anul 1673, rămăşiţelor pământeşti ale lui Cervantes li s-a pierdut urma din cauza lucrărilor de reconstrucţie a lăcaşului în care fuseseră depuse. Una dintre ipoteze este că ele ar fi fost strămutate de maici la o altă mănăstire şi mai târziu aduse acolo unde se aflaseră iniţial. Ceea ce nu s-a ştiut niciodată este locul exact din complexul monahal în care ar fi fost depuse.

Oamenii de ştiinţă care participă la investigaţii au explicat că intenţionează să recurgă la tehnologia georadar pentru a căuta în nişele secrete din zidurile mănăstirii şi pentru a putea scana zona dintre nivelul solului şi o adâncime subterană de cinci metri. Arheologii susţin că misiunea este departe de a fi una imposibilă, pentru că oasele scriitorului, cele de la un braţ şi din zona toracică, ar trebui să aibă urme de împuşcături, cu care scriitorul s-ar fi ales în Bătălia de la Lepanto, din 1571. „A fost împuşcat în piept cu o archebuză şi nu şi-a mai putut folosi un braţ din cauza unei răni provocate tot de o împuşcătură", a explicat Fernando Prado.

Istoricul şi-a exprimat speranţa că astfel se va contura şi o ipoteză mai plauzibilă cu privire la cauzele decesului şi că, astfel se vor sfârşi speculaţiile, vechi de secole, care au pus moartea scriitorului pe seama pasiunii sale pentru licoarea lui Bacchus. 

23 aprilie, ziua în care se spune că au murit Cervantes şi Shakespeare, este Ziua Internaţională a Cărţii din anul 1995

Moarte sub semnul întrebării

De-a lungul anilor, s-au vehiculat multe ipoteze despre cauza morţii scriitorului, la vârsta de 68 de ani, la câteva zile după ce a terminat de scris ultima parte din „Don Quijote de La Mancha", care avea să devină cel mai mare roman al tuturor timpurilor. Autorul sugera acolo că ar fi suferit de hidropizie. Altă versiune care s-a perpetuat susţine că alcoolismul ar fi dus la o ciroză. Unii cercetători au afirmat că moartea sa ar fi fost cauzată de diabet sau de o afecţiune cardiacă.