La vie en rose cu Liviu Ciulei
0
Ludmila Patlanjoglu, autoarea unui volum de dialoguri cu Clody Bertola („La vie en rose cu Clody Bertola“), ne împărtăşeşte amănunte ale dragostei dintre actriţă şi Ciulei, aflate „direct de la sursă“. O viaţă şi o existenţă pline de frumuseţe şi dramatism. Născut în 7 iulie 1923, într-o familie de aristocraţi, Liviu Ciulei se va confrunta cu extremele crâncene ale istoriei, pentru „originea sa nesănătoasă“.
Zece ani nu i se va permite să facă regie, iar în 1972, va fi destituit de la direcţia Teatrului Bulandra, în urma scandalului provocat de interzicerea spectacolului „Revizorul", în regia lui Lucian Pintilie, de către cenzura politică. Va urma calea autoexilului. Întors după 89 în ţară, tinerii actori i-au sărbătorit revenirea acasă, numindu-l „Visul şi Deşteptarea Noastră", iar Andrei Pleşu, ministrul Culturii de atunci, în discursul său va spune că întoarcerea lui Liviu Ciulei nu este a fiului risipitor, ci fiii risipitori suntem noi.
Dincolo de necazurile pe care le-a suferit în România comunistă, Liviu Ciulei a trăit şi o frumoasă poveste de dragoste cu actriţa Clody Bertola, pe care a cunoscut-o când el avea 22 de ani, iar ea 32 şi cu care s-a şi căsătorit.
Aceste rânduri încearcă să pătrundă în intimitatea profundă a unui artist care cucerea nu numai prin puterea de a spiritualiza a operelor sale, dar şi prin umanitatea sa. Ghid ne va fi Clody Bertola, „actriţa-fetiş" a regizorului, cea care i-a fost muză în viaţă şi în artă, protagonista unor „spectacole-locomotivă", cum le numeşte Ciulei, care au schimbat faţa teatrului românesc.
„Prima lui dragoste am fost eu"
Povestea de dragoste dintre Liviu Ciulei şi actriţa Clody Bertola a început pe vremea când ea repeta la spectacolul „Încătuşare", iar el era student la Arhitectură şi la Conservator, la clasa Marioarei Voiculescu.
Clody Bertola mi-a povestit cu emoţie acele prime întâlniri din tinereţea lor cea tulburată. „N-am simţit nici un fior special. N-am intuit nicio clipă că de omul ăsta mi se va lega viaţa atât de profund. Ne-am văzut la teatru, unde am început să repetăm. Am avut o simpatie spontană pentru el. Mă cucerea timiditatea lui plină de farmec. Îi admiram dantura superbă. Obişnuiam să-i spun în glumă: «Hai, inspecţia», şi atunci începea să râdă cu toată gura ca să-mi arate dinţii lui frumoşi. Chipul îi era uşor dizarmonios, dar îţi atrăgeau atenţia ochii negri, calzi şi pătrunzători. A început să vină din ce în ce mai des în cabina mea. Vorbea puţin, dar ceea ce spunea era plin de conţinut, mă interesa. Şi încet, s-a înlănţuit ceva. Ne înţelegeam pe plan spiritual, ne plăceau aceleaşi lucruri, mai ales discutam mult despre teatru. Toată viaţa mea cu Liviu Ciulei a fost Teatru."
Magia a început apoi să îi apropie unul de altul şi, aşa cum spunea Clody, cu un zâmbet, „inevitabilul s-a întâmplat. Făceam plimbări lungi pe cheiul Dâmboviţei. Avea o tristeţe, spunea că «toate sunt atât de trecătoare şi la ce bun e totul?». Văzându-l atât de melancolic, mi-am zis în gând «o să vezi tu la ce bun!». Cred că eram pe stradă şi ne-am sărutat şi mi-a mărturisit că este îndrăgostit. Prima lui dragoste am fost eu. Atunci eram căsătorită cu Ştefan Constantinescu. Ştiam că, dacă voi rămâne cu el, n-o să pot să fac teatru. Liviu simţea că această căsătorie nu e chiar foarte puternică. Ca instituţie. Mi-a cerut să divorţez şi să fim împreună".
Prin ochii ei, m-am apropiat din ce în ce mai mult de Liviu Ciulei. Părinţii lui erau foarte bogaţi, iar el avea chiar un complex faţă de ceilalţi pentru că face parte dintr-o familie atât de avută. „Tatăl lui, înalt, brun, cu ochii negri, pătrunzători, ca ai lui Liviu, era o apariţie puternică, foarte virilă. Mama lui, fostă balerină, era o femeie foarte frumoasă, extrem de politicoasă şi de curtenitoare cu cei din jur. M-am înţeles bine cu ea", mi-a povestit mai departe Clody Bertola.
„Ştia întotdeauna să se reţină cu tact la momentul potrivit. Avea o vorbă nelipsită, de care eu şi Liviu ne amuzam: «Cu plăcere». Din familie mai făcea parte şi sora mai mare, Nini, care a murit când a născut. Atunci, Liviu şi mama lui au vrut să se sinucidă de durere. O iubeau foarte mult. Prezenţa mea în casă i-a ajutat să depăşească această tragedie. Cu timpul, m-am topit în această familie, deşi la început nu mă puteam obişnui. Am făcut chiar o criză, dar Liviu, la rândul lui, a avut o răbdare îngerească. După patru ani ne-am căsătorit oficial."
Creator de teatru
Liviu Ciulei (1923 - 2011)
Am întrebat-o de ce au aşteptat atât de mult şi mi-a răspuns cu sinceritate. „Între noi era o diferenţă de vârstă de zece ani. Din această cauză am avut unele ezitări. Cu timpul m-am hotărât că altfel nu puteam să fiu clară, limpede în viaţa mea. Când doi oameni se iubesc nu poate exista niciun obstacol, ei trebuie să aibă curaj să treacă peste prejudecăţi. Iubirea înnobilează când e adevărată. A fost un sentiment pe care nu l-am căutat. El a venit şi eu l-am trăit foarte adevărat şi profund. Consider că a cunoaşte ce e dragostea e o fericire în viaţă. Chiar dacă de cele mai multe ori această stare aleasă este însoţită şi de multă suferinţă."
Povestea lor de iubire a fost la fel de puternică şi pe scenă unde au creat împreună spectacole care au marcat istoria teatrului. Prima lor mare realizare împreună a fost celebrul colectiv „Odeon" şi el s-a născut în 1947, la doi ani de când se cunoscuseră. Printr-o scrisoare plină de tulburare Ciulei o chema pe Clody la Bucureşti să-i dăruiască un teatru...
„Plecasem în străinătate cu sora mea, Letiţia, care se mutase în Anglia. Liviu îmi scria: «Vino, ca să facem un teatru extraordinar. Am o piesă pentru tine. Întoarce-te, te rog, ca pe Dumnezeu!» Şi, pentru că îl iubeam pe Liviu şi îmi punea un teatru la picioare, m-am întors. Liviu m-a dus la Sala Mică a Teatrului Nottara, construit de tatăl său pentru el, şi mi-a spus: «Ăsta e teatrul tău, vei juca tot ce vrei. Tot ce pierdem aici financiar, putem câştiga cu Sala Mare, unde e cinematograf». Trupa noastră era foarte tânără. Împreună cu mai cunoscutul George Calboreanu, se aflau cu noi Corina Constantinescu, Nicolae Tomazoglu, Dan Nasta, Dem Savu, Marietta Rareş, Aurora Şotropa. Lucram sub regia Mariettei Sadova. Eram foarte entuziasmaţi. Ne preocupau ideile noi despre teatru. Într-un cuvânt, formam aceeaşi familie spirituală. Repetiţiile erau adevărate sărbători. Stăteam toată ziua în teatru şi lucram aproape în exaltare. Ne pierdeam în eroii pe care-i jucam. Nu ştiam de noi decât ca personaje din piesă."
Zece ani departe de scenă
Dar perioada aceea plină de lumină şi de exaltare n-avea să dureze foarte mult, pentru că la orizont aşteptau „anii grei", în care Liviu Ciulei avea să plătească pentru „originea nesănătoasă".
„Într-o zi ne-au dat afară", mi-a povestit Clody Bertola. „Liviu a vrut să dea un telefon şi i s-a spus că nu mai are dreptul. Teatrul nu-i mai aparţinea, fusese naţionalizat." Una dintre cele mai grele perioade din viaţa lui a fost cea în care, timp de zece ani nu i s-a mai permis să facă regie.
„Tresăream la orice sunet de sonerie. Spaima de bombardamente, de război, a fost nimic pe lângă spaima de comunişti. Ne-au luat moşia de la Chiţorani şi blocul în care locuiesc şi acum şi care era proprietatea tatălui meu vitreg, Jo. La fel a păţit şi familia lui Liviu. Iar lui i s-a făcut o mare nedreptate. După câţiva ani, era foarte deprimat, spunea că şi-a ratat viaţa. Îl încurajam tot timpul: «Ai răbdare, o să vină şi un moment când vei putea lucra»."
Momentul a venit într-un târziu şi a început perioada de glorie a lui Liviu Ciulei, odată cu extraordinarul spectacol „Cum vă place", de premiera căruia Clody, în rolul Rosalindei, şi-a adus aminte cu zâmbet amuzat: „Mi-am ratat premiera din cauza tracului. Plângeam în cabină: «Liviu, ţi-am stricat spectacolul». Cald şi bun ca întotdeauna, a încercat să mă liniştească. «Nu mi-ai stricat nimic. Ia cântă-mi Des mots nouveaux»".
Scrisorica datată „24 aprilie 1961" este una dintre dulcile mărturii ale dragostei acelei perioade. „Tutu" - aşa îi spunea Liviu lui Clody - „azi să fii fericită, atât de fericită pe cât meriţi. Te iubesc mult." Semnat: „Liviu".
Deşi căsătoria lor avea să se încheie, povestea de dragoste dintre ei n-a murit cu adevărat niciodată. S-a transformat, doar, într-o caldă prietenie... „Cauza despărţirii a fost slăbiciunea lui pentru o altă femeie - care, de fapt, n-a contat deloc în viaţa lui. Un lucru care li se întâmplă deseori bărbaţilor. Eu sunt de vină că, orgolioasă, nu am putut să-l iert. Între noi a rămas, însă, o caldă prietenie."
" Ne înţelegeam pe plan spiritual, ne plăceau aceleaşi lucruri, mai ales discutam mult despre teatru. Toată viaţa mea cu Liviu Ciulei a fost Teatru."
Clody Bertola
actriţă
"Clody Bertola a fost cea mai mare actriţă cu care am avut fericirea să lucrez."
Liviu Ciulei
regizor
„Cum vă place" a cucerit lumea
Doi dintre cei mai mari shakespearologi ai lumii, Orson Welles şi Paul Scofield, au fost marcaţi de celebrul spectacol „Cum vă place", montat de Liviu Ciulei la Teatrul Municipal (actualmente Bulandra). Cuvintele lor sunt tulburătoare.
Clody Bertola şi Victor Rebengiuc, în „Cum vă place“
„Îi mulţumesc lui Ciulei", spunea Orson Welles. „A realizat un spectacol uluitor, v-o jur, şi dacă, văzând «Cum vă place», n-am dormit o noapte este pentru că Ciulei şi echipa lui sunt o orchestră de mare clasă, capabilă nu numai să orchestreze şi să armonizeze în orice repertoriu, dar - am convingerea - şi să creeze. Cu majusculă! În cazul lui Shakespeare mi se pare exrem de dificil să mai creezi. Ai nevoie de un nu ştiu ce şi tocmai de aceasta mi se pare teatrul dumneavoastră excepţional de dotat. Aveţi actori excepţionali."
În aceeaşi notă, Paul Scofield declara entuziasmat: „Am petrecut o seară de-a dreptul magică. Şi nu se poate spune că văd pentru prima oară un spectacol de Shakespeare. «Cum vă place» a fost abordat într-un mod pe care nu l-am mai întâlnit până acum. Are o prospeţime rar întâlnită. În rolul Rosalindei am admirat-o pe Clody Bertola. O mare prezenţă artistică şi o mare actriţă. Cunosc bine piesa lui Shakespeare, dar am avut impresia că am văzut-o pentru prima oară."
Se încarcă comentariile...
