„Kapitalism“, moguli şi criză
0
Culisele unui documentar care a stârnit şi va stârni dezbateri. Regizorul Alexandru Solomon, realizatorul documentarului „Kapitalism – reţeta noastră secretă”, care va apărea în cinematografe la 23 aprilie, povesteşte, în exclusivitate pentru cititorii „Adevărului literar şi artistic“ cât de lung şi anevoios a fost drumul de la o idee la crearea unei pelicule.
În aprilie, atunci când „Kapitalism - reţeta noastră secretă" va ieşi în cinematografe, se împlinesc cinci ani de când am vorbit prima oară public despre această idee de film. Era la Nyon, în Elveţia, la o sesiune de prezentare de proiecte. Pe fereastră se vedeau vilele de pe malul Lacului Geneva, unul dintre locurile cele mai luxoase din lume, iar eu vorbeam despre miliardarii noştri.
Îmi amintesc că reprezentanţii televiziunilor şi ai fondurilor de filme prezenţi acolo s-au amuzat (pe unii i-am lăsat chiar cu gura căscată) când le-am povestit cum au apărut - după 1989 - marile averi prin părţile noastre. Avusesem deja o idee fantezistă care mi-ar fi permis să prezint problema cu oarece umor şi să nu mă cufund într-o depresie: urma să îl convoc pe Ceauşescu şi să îi prezint România de astăzi. Atunci, la Nyon, finanţatorii au fost impresionaţi, dar n-au dus mâna la buzunar.
Problema banilor
M-am întrebat deseori cum ar fi arătat filmul dacă s-ar fi găsit finanţare atunci şi aş fi putut să-l fac, prin 2005-2006? În fond, capitalismul românesc era deja constituit şi principalii lui actori bine înşurubaţi în peisaj. Perioada marilor privatizări se consumase, creşterea economică era la început şi eram animaţi de entuziasmul dinaintea aderării la UE.
Pe atunci, ar fi fost probabil mai uşor să vorbesc cu protagoniştii, situaţia - inclusiv cea politică - era mai relaxată. Între timp s-a înfiinţat DNA, mogulii sunt un termen încetăţenit şi au început diverse procese (nu contează că nu s-au terminat). N-a fost să fie atunci, am lăsat proiectul deoparte şi am făcut alte filme.
Regizorul Alexandru Solomon, în timpul filmărilor
Însă n-am abandonat complet: desigur, în capul meu, „Kapitalism..." era continuarea filmelor mele precedente, al treilea voleu al unei serii începute cu „Marele Jaf Comunist" şi continuate cu „Cold Waves / Război pe calea undelor". Dacă „Jaful..." se ocupa de anii '50-'60, iar „Cold Waves" de ultimele două decenii ale comunismului în România, „Kapitalism..." trata perioada de după '89. În fine, în toate cele trei filme vorbeam nu numai despre istorie, ci şi despre mass-media: în „Jaf... despre film, în „Cold Waves" - despre radio, iar în „Kapitalism..." despre televiziune.
Nazurile protagoniştilor
Şi la începutul lui 2008 am reluat subiectul. Se vorbea pe atunci că forurile europene sunt gata să ne suspende din Uniune, pentru că statul român e incapabil să atace marea corupţie. Am început să fac liste cu posibile personaje, să-i vizitez pe câţiva oameni foarte bogaţi şi să frecventez tot felul de evenimente unde mă puteam apropia de lumea lor (aşa am ajuns de exemplu la Balul Vienez de la Casa Poporului).
Atunci m-am speriat: din ce în ce mai puţini oameni voiau să vorbească pe tema asta. În toamna lui 2008, când „Arte" a spus în sfârşit că vrea filmul, din Statele Unite veneau primele ştiri despre o recesiune cum nu s-a mai văzut din 1929. Magnaţii cu care mă întâlneam păreau din ce în ce mai alarmaţi şi mai puţin dispuşi să apară în film.
Au urmat lunile cele mai grele. Strângeam tot mai multă documentaţie, citisem sute de istorii despre afaceri şi corupţie, aş fi putut scrie o carte, însă pentru un film nu prea aveam material. Zile în şir le-am petrecut vorbind la telefon cu secretarele, căutând o portiţă, făcând anticameră.
În aprilie 2009 am început să filmăm şi am continuat până prin iulie. Filmam câte două, maximum trei zile pe săptămână, numai câteva ore pe zi. Uneori aşteptam cu echipa la poartă şi plecam fără să ne fi putut întâlni cu respectivul. Colac peste pupăză, în vară a apărut filmul lui Michael Moore, „Capitalism - a Love Story". Ştiam că lumea va face comparaţii, că titlul e asemănător, că nu ne prinde bine...
Acum filmul e în laborator. Între timp, criza a rearanjat topul miliardarilor; sunt mulţumit însă că doi dintre primii trei sunt în film. Uniunea Europeană continuă să ne certe periodic pentru că nu suntem capabili să stopăm corupţia. Dar am terminat filmul şi după 23 aprilie vă aştept la cinema.
Se încarcă comentariile...
