„Însemnări“, din culisele Teatrului Bulandra

Regizorul Alexandru Darie va dedica spectacolul „Din însemnările unui necunoscut“ memoriei lui Ion Cojar, care a dramatizat textul lui F.M. Dostoievski din 1859 - "Satul Stepancikovo şi locuitorii săi". Spectacolul, care va avea vineri premiera la „Sala Toma Caragiu“, are în distribuţie nume mari: Mihai Constantin, Tamara Buciuceanu-Botez, Virgil Ogăşanu, Ion Besoiu, Marian Râlea, Alexandru Potocean sau Ana Ioana Macaria.

Un spectacol de suflet, pentru regizorul Alexandru Darie, pentru că „Din însemnările unui necunoscut" a fost proiectul regretatului Ion Cojar, la care acesta a lucrat din 2007 până în octombrie 2009, moment al dispariţiei sale. De altfel, maestrul Iani Cojar, profesor al unor întregi generaţii de actori, realizase şi dramatizarea dificilului roman al lui ­ F. M. Dostoievski.

Un fapt extraordinar este că în spectacolul „Din însemnările unui necunoscut" se întâlnesc, pe scenă, trei generaţii dintr-o mare familie de artişti: Tamara Buciuceanu-Botez, Mihai Constantin, nepotul ei, şi Matei, băieţelul de 9 ani al lui Mihai Constantin. Dacă actorul Mihai Constantin duce tot greul spectacolului, într-un rol de mare complexitate, la concurenţă cu Oblomov tot de la Bulandra, Tamara Buciuceanu-Botez impune, la 81 de ani, prin forţa şi vitalitatea ei, în vreme ce copilul Matei recită, cu mult talent şi ingenuitate, o poezie, în actul al III-lea.

Trei generaţii pe scenă

„M-a bucurat această idee care a fost a lui Mihai de a se întâlni trei generaţii pe scenă, cred că unul dintre copiii lui Mihai Constantin, Matei sau Maria, va îmbrăţişa meseria asta sau o meserie artistică, creativă în orice caz. Mi se pare normal", spune Alexandru Darie.„Tamara e o actriţă fabuloasă, este dificil să construieşti un rol din priviri, tăceri, ascultări, din izbucniri de scurtă durată şi asta timp de aproape patru ore. Nu e uşor să răspunzi unei asemenea provocări mai ales când ai în faţă o actriţă de talia acesteia", apreciază regizorul. La rândul ei, actriţa are numai cuvinte de laudă pentru nepotul ei. „Mihai face un rol foarte mare în colonelul Rostanov, ţine tot spectacolul prin forţa lui, are o greutate interioară extraordinară. 

Într-adevăr, tatăl său, George Constantin, a fost unul dintre cei mai mari artişti ai ţării noastre. Dar lumea a uitat... Sunt atât de mândră şi de Matei, fiul lui Mihai, care e foarte talentat, dedicat şi fericit să fie cu noi pe scenă. Ştiţi cum e cu cromozomii... În familia noastră, s-a transmis talentul timp de patru generaţii! Şi mama lui Mihai, sora mea, mezzosoprana Iulia Buciuceanu, a fost o mare cântăreaţă, care a făcut roluri din repertoriul românesc, fiind distinsă cu premii internaţionale. Pe 29 mai o sărbătorim la Opera Naţională, într-un spectacol extraordinar care va închide şi stagiunea", spune emoţionată Tamara Buciuceanu, care face săli pline de cinci ani şi cu spectacolul „Mamouret", tot de la Bulandra, în regia lui ­Dinu Cernescu.

Coridorul-pâlnie din „casa de nebuni"

Nu a fost deloc o muncă uşoară pentru regizorul Alexandru Darie să ducă mai departe acest spectacol: „Iani Cojar lucrase tot cu scenografa Maria Miu, dar găsiseră o altă soluţie scenografică. Astfel, schimbarea fundamentală, în spectacolul regizat de mine, vizează spaţiul de joc. Am imaginat împreună cu Maria Miu această idee a coridorului, care reprezintă plecarea  noastră dintr-un punct, apoi trecerea prin diferite camere şi spaţii, pentru a ajunge la un final simbolic. Decorul reprezintă de fapt trecerea noastră prin viaţă. Până la urmă, fiecare dintre personajele din această «casă de nebuni», cum este numită în text, este o imagine a lumii în care trăim. Fiecare dintre personaje are o conotaţie lumească, o identitate diurnă, şi în acelaşi timp o altă identitate nocturnă, mistică", mărturiseşte regizorul care îi va dedica spectacolul lui Ion Cojar.

Mihai Constantin

„A doua idee este ca personajele să fie tot timpul în scenă. Şi de aici a venit şi enorma dificultate de a construi simfonic, vizual acest spectacol. Astfel, două ore în partea întâi şi două ore în partea a doua a spectacolului, personajele sunt tot timpul în această casă. Actorii nu merg la cabine ca să revină după aceea pe scenă, ei rămân tot timpul în aceste camere imaginate de Maria. La un moment dat eşti însă şi răsplătit: sunt adunate forţele şi energiile acestor mari actori, care se simt în spectacol", explică Alexandru Darie.

Capcana lui Dostoievski

Toţi artiştii din distribuţie au mărturist că au făcut, alături de Alexandru Darie, o a doua şcoală de actorie în munca la acest spectacol. „A fost o muncă extraordinară cu actorii, tot ce se întâmplă pe scenă a fost matematic elaborat împreună, într-un an de repetiţii. Da, e vorba de un spectacol lung, dar acesta e stilul de a exista al sufletului rusesc, al fiinţei ruseşti care nu presupune alergarea de tip americănesc cu care ne-am obişnuit. Teatrul rusesc are nevoie de timp şi de spaţiu", consideră regizorul aflat la prima întâlnire cu un text dostoievskian, după ce, din dramaturgia rusă, a mai montat în 1995 neuitatul spectacol cehovian - „Trei surori". „Dostoievski e un puţ adânc în care trebuie să sapi pentru a ajunge la adevărurile sale. A fost un spectacol greu, solicitant şi pentru mine şi pentru actori. Sper însă să se simtă tot efortul nostru, al tuturor", mărturiseşte regizorul.

Mihai Constantin şi Virgil Ogăşanu

Alex Potocean îl interpretează pe Serghei Alexandrovici, tânărul necunoscut care povesteşte acţiunea romanului. „Personajul care scrie însemnările şi caracterizează personajele e foarte păcălitor", spune regizorul Alexandru Darie. „Nepotul colonelului Rostanov, Serghei, interpretat de Alex Potocean, este singurul martor mut al întregii istorii, el este cel care scrie de fapt însemnările. Dar Dostoievski nu te lasă să înţelegi dacă toate caracterizările pe care le regăsim în roman sunt ale lui sau ale acestui copil de 22 de ani, care nu cunoaşte viaţa. E o mare capcană pe care ne-o pune în faţă  autorul: povestea e aparent lipsită de importanţă, dar de fapt cuprinde tot sufletul rusesc, atât de întortocheat", punctează regizorul.

Elevul lui Cojar

Alex Potocean, care a terminat în 2007 la clasa de actorie a profesorului Cojar, e cunoscut mai mult prin filmele în care a jucat: lungmetrajul hollywoodian „The Way Back" (2010), regizat de Peter Weir, dar şi producţiile româneşti „Portretul luptătorului la tinereţe", „Hârtia va fi albastră", „432" al lui Cristian Mungiu, laureat cu Palme d'Or. În teatru a mai jucat la Comedie, la Casandra, la Teatrul Foarte Mic sau în spectacole underground. „Am ajuns în distribuţia domnului Cojar, care mă ştia de la clasă, în 2008. La început interpretam alt rol, al unui servitor al lui Foma Fomici, pe nume Vidopleasov, personaj interpretat acum de Lucian Ifrim.

Scenă din repetiţii, în scenografia Mariei Miu

Ducu Darie m-a distribuit în rolul lui Serghei, acesta fiind primul rol de anvergură într-un teatru de tradiţie, aşa cum este Bulandra. Este şi prima dată când colaborez cu Alexandru Darie.  Dar, în mod cert, este unul dintre cele mai lungi şi dificile roluri pe care le-am făcut, un rol complex care necesită destulă atenţie, dar sunt fericit că am această şansă", precizează actorul. Despre personajul său, Potocean spune că este „un încasator care primeşte şi înregistează tot ce i se întâmplă. Primeşte lovituri după lovituri, pare un pămpălău.

La un moment dat se revoltă, preia controlul şi conduce lucrurile pe un alt făgaş. Sunt momente foarte puternice, în ceea ce-i privesc în special pe personajul lui Mihai Constantin, unchiul meu din piesă, dar şi pe personajul lui Foma Fomici, interpretat de Virgil Ogăşanu. E un spectacol pentru actori, cu multe momente puternice şi complexe", apreciază Potocean.Virgil Ogăşanu interpretează rolul versatilului Foma Fomici Poiskin. „Mi-am privit personajul ca pe un personaj politic. Un personaj-tampon care se agaţă de orice ca să parvină. Sunt exemple foarte multe în societatea de azi, din care, din păcate, m-am inspirat. Foma e un rău necesar, în felul acesta, prin existenţa lui, ne putem da seama ce e bine şi ce e rău, ce trebuie să păstrăm şi ce trebuie să eliminăm, să avem curaj, să avem coloană", spune Ogăşanu.

Corul „călugărilor“

De altfel, în regia lui Ion Cojar, Virgil Ogăşanu a debutat în 1964 în spectacolul de la Piatra-Neamţ, „Nu sunt Turnul Eiffel" de Ecaterina Oproiu. „E spectacolul cu care am venit în Bucureşti, am luat un premiu de interpretare şi am avut totodată şi şansa să mă vadă Liviu Ciulei, să mă aducă ulterior în acest teatru să dau examen. E lăudabilă ideea lui Ducu de a duce mai departe spectacolul lui Iani Cojar", subliniază Ogăşanu.

Despre zăpezile ruseşti

Marian Râlea, de neuitat în dublul rol din spectacolul „Îngropaţi-mă pe după plintă" al lui Yuryi Kordonskyi, care a avut premiera tot anul acesta la Bulandra, îl interpretează acum pe servitorul Falalei, în „Din însemnările unui necunoscut". E vorba, în viziunea actorului, de „un ţăran exponent al societăţii ruseşti din cele mai vechi timpuri, un ţăran pe care nu ştii dacă lumea îl iubeşte sau îl urăşte, un ţăran vital din istoria Rusiei, pentru că reprezintă sufletul neprihănit al zăpezilor ruseşti".

Alexandru Potocean

Actorul care apare, într-o scenă, în braţe cu o găină, este recunoscător că „s-a păstrat această sinceritate a dimensiunii pustei şi a spaţiului rusesc, iar aceasta se simte şi din imaginea scenografică pe care ne-o impune Maria Miu. Ceea ce ştie foarte bine Ducu Darie este să lucreze în amănunt cu actorul, să creeze o lume din amănunte, o atmosferă extraordinară".

Ce l-a impresionat cel mai mult la spectacol? „Putem vorbi de un final apoteotic, iată că şi la ei, ca şi la noi, minciuna  şi falsitatea triumfă, sunt deasupra unui adevăr, pentru că aşa vrea adevărul: să existe şi minciună. Astfel, adevărul devine mai puternic. Umilinţa, la personajul pe care-l fac, ţine de o demnitate a poporului rus, dar mai ales a ţăranului, care calcă altfel pământul pe care păseşte".

Ana Ioana Macaria, care a mai jucat în spectacolele lui Alexandru Darie „Iulius Caesar" sau „1794", interpetează acum rolul educatoarei copiilor. „E prima întâlnire cu o dramatizare după Dostoievski, a fost şi prima întâlnire cu domnul Cojar ca regizor, care mă distribuise în acelaşi rol. E important că am văzut o viziune regizorală, apoi ­m-am întâlnit cu cealaltă. Astfel, am văzut cum personalitatea fiecărui regizor a influenţat transpunerea textului de fiecare dată. Regizorii au început să studieze răul în diferitele lui forme. În acest spectacol, răul şi binele sunt împletite, cel mai puternic şi important este jocul dintre bine şi rău, cum ele se amestecă, cum devin confuze, cum răul capătă formă şi confiscă binele", mărturiseşte actriţa.

"Dostoievski e un puţ adâncîn care trebuie să sapi pentru a  ajunge la adevărurile sale. E prima dramatizare după Dostoievski pe care o montez.''
Alexandru Darie regizor

"Ceea ce ştie foarte bine Ducu Darie este să lucreze în amănunt cu actorul, să creeze o lume din amănunte, o atmosferă extraordinară.''
Marian Râlea actor

O distribuţie de zile mari

Din însemnărileunui necunoscut
De F. M. Dostoievski
Dramatizare: Ion Cojar
Regia: Alexandru Darie
Scenografia: Maria Miu
Distribuţie:Egor Ilici Rostanov, colonelul - Mihai Constantin 
Foma Fomici Poiskin - Virgil Ogăşanu 
Obnoskin, Pavel Semionîci - Andrei Runcanu 
Mizincikov Ivan Ivanovici - Gheorghe Ifrim 
Ejevkin Evgraf Larionîci - Petre Lupu 
Gavrila, Camerdin - Ion Besoiu 
Falalei, servitor - Marian Râlea 
Iliuşa, un copil de 7-8 ani  - Matei Constantin 
Serghei Alexandrovici  - Alexandru Potocean
Generăleasa - Tamara Buciuceanu-Botez
Nastenka (educatoarea copiilor) - Ana Ioana Macaria 
Tatiana Ivanovna - Bogdana Darie 
Domnişoara Prepeliţîna Ana Nilovna - Manuela Ciucur 
Paraskovia Ilinişna, sora colonelului  - Antoaneta Cojocaru 
Saşa, 15 ani, fiica colonelului - Ilinca Manolache 
Mama lui Obnoskin, Anfisa Petrovna - Mirela Gorea 
Vidopleasov, valet - Lucian Ifrim.