Corespondenţa domniţei Ileana cu bona ei
0
Arhivele Naţionale păstrează scrisorile trimise de Ileana a României, penultima născută a Reginei Maria şi a Regelui Ferdinand, lui Miss Woodfield, bona englezoaică a principesei.
Principesa Ileana, al cincilea copil al Regelui Ferdinand şi al Reginei Maria, s-a născut în 1909, la Bucureşti. „Pe când eram mică, am fost foarte necăjită o dată, când fratele meu Nicolae mi s-a lăudat că el se născuse sus, în munţi (la Sinaia, n.r.), în timp ce eu mă născusem într-o suburbie din Bucureşti!", mărturiseşte prinţesa în memoriile sale („Trăiesc din nou", Humanitas, Bucureşti, 1999). În acelaşi volum de memorii, principesa Ileana a României scrie că a fost foarte apropiată de mama ei, Regina Maria, a cărei influenţă a resimţit-o întreaga viaţă.
În 1925, mica principesă a urmat cursurile şcolii Heathfield (Anglia), fondată în 1899 de Eleanor Beatrice Wyatt. Această perioadă din biografia Ilenei de România poate fi cunoscută din scrisorile trimise de principesă lui Nini Woodfield, păstrate la Arhivele Naţionale. Prezentăm în continuare scrisorile trimise de principesa Ileana lui Nini Woodfield.
Ileana (dreapta), alături de fratele mai mare Nicolae
Scrisoarea Ilenei prin care îşi anunţă sosirea în Anglia 50 Grosvenor Street, London, 31 mai 1925
Nini, dragă
Îţi spun numai câteva cuvinte din draga veche Anglie. Am ajuns cu bine, am călătorit bine şi am petrecut o zi frumoasă la Paris. Ioana arăta foarte drăguţ, s-a tuns şi îi stă foarte bine. Ne-am distrat de minune la Expoziţia de Artă Modernă. Nu l-am întâlnit pe bietul Radu Cuţarida (diplomat român, prieten al principesei Ileana, n.r.), care nu era la Paris. Serios afectat de o răceală, provenită de la plămâni, a plecat în Elveţia, unde pare să se însănătoşească.
Doamna Titulescu a fost foarte drăguţă şi m-a făcut să mă simt ca acasă. Este o gazdă model, în adevăratul sens al cuvântului. Ieri am ieşit să ne cumpărăm uniforme. Sunt îngrozitor de drăguţe (expresie des folosită de principesă, n.r.), abia aştept să le îmbrac. Şi Mărioara (principesa Mărioara, sora Ilenei, n.r.) este foarte fericită, iar împreună ne distrăm de minune. Am fost la o paradă militară, a fost foarte drăguţ, o să-ţi trimit programul.
De mâine începem şcoala. E ciudat, dar vrem să arătăm din ce aluat tare suntem făcuţi noi, românii. Acum trebuie să fug.
Iubita ta, Baby
Scrisoarea Ilenei, în care roagă să i se trimită cărţi poştale cu castelul Peleş. 18 iunie 1925
Draga mea Nini,
Îţi mulţumesc foarte mult pentru scrisori, au fost atât de drăguţe. Nu-ţi poţi imagina câtă plăcere ne fac. Mărioara a fost şi ea foarte încântată că i-ai scris. Cu cât primim mai multe, cu atât suntem mai fericite, zilele când primim scrisori sunt cu totul speciale. Mami scrie foarte des. Gândurile ei pentru noi, aşa cum le scrie pe cărţi poştale cu imagini de acasă, parcă sunt raiul pe pământ.
Sunt în continuare foarte mulţumită, devin din ce în ce mai punctuală, aşa cum vei vrea tu să fiu atunci când o să mă întorc acasă. Zilele acestea se serbează Săptămâna Ascot, şi din cauza asta ni se permite să primim câte o vizită în fiecare zi. În ultimele două zile, aici a fost plin de nobili englezi, domni şi doamne, au fost atât de mulţi că abia aveam loc de ei. Pentru că veneau direct de la curse, erau toţi îmbrăcaţi în toalete impozante. Nu pot spune că moda de anul acesta mă încântă foarte tare, dar arată drăguţ. Ce noroc pe fetele care îşi au mamele aproape. Însă şi mami va fi cu mine în curând.
Te rog, Nini, poţi să-mi trimiţi nişte ştergare din România? Nu cred că le-am dat pe toate. Le ştii, din acelea mici. Dacă nu ai niciunul, poţi să-mi cumperi câteva, te rog? Vreau să le dăruiesc aici, înainte să plec. De asemenea, te mai rog ca atunci când îmi scrii, să îmi scrii pe cărţi poştale cu imagini din Sinaia, sau pune-mi câteva în plic, chiar dacă n-ai scris nimic pe ele. Îmi face mare plăcere să le arăt. Sigur, vreau cărţi poştale cu imaginea casei noastre şi a munţilor dimprejur, nu ale oraşului. Le are domnul Stefanovic. Spune-i că sunt pentru mine şi nu va trebui să plăteşti.
În altă zi Compania Ben Green a jucat aici Shakespeare, a fost superb, ne-am bucurat de fiecare minut. Au jucat piesa pe o terasă minunată, care parcă era făcută pentru teatru. La sfârşitul semestrului, fetele au dat o reprezentaţie. Cred că va fi foarte drăguţ. Am văzut foarte puţin din ea, noi n-ar fi trebuit să vedem, dar de la fereastra noastră putem trage cu ochiul la ce se întâmplă.
Din păcate, doar atât am să-ţi spun legat de lucrurile interesante pe care le-am făcut.
O mare de iubire de la a ta, Baby
P.S. Mimarr (principesa Mărioara, n.r.) îţi mulţumeşte foarte mult pentru scrisori, i-au făcut plăcere. Nu-ţi poate răspunde pe moment, pentru că are foarte multe de făcut, şi mult de scris.
Scrisoarea Ilenei, în care îşi descrie programul. Nedatată.
Draga mea Nini,
Te rog să mă scuzi că îţi scriu cu creionul, dar am un moment liber în timp ce aştept să se servească ceaiul.
Sunt fericită într-adevăr, celelalte fete sunt atât de drăguţe cu noi. Sigur, sunt şi câteva lucruri pe care le urăsc, cum ar fi că nu este permis să mergem neînsoţite mai departe de terenurile de sport. Sau să văd poarta deschisă şi să ştiu că nu voi putea să ies de aici până la sfârşitul semestrului. La 10.30 luăm pauză, iar la 11.00 ne primim scrisorile de acasă. Acesta este unul din cele mai fericite momente ale zilei. Nu-ţi poţi imagina cât mă bucur când găsesc scrisorile tale aşteptându-mă.
La 7 a.m. sună clopoţelul, ne trezim, la 7.40 trebuie să fim jos pentru micul dejun. Trebuie să lăsăm totul foarte ordonat, şi paturile făcute, ar trebui să vezi cât de rapidă şi ordonată am devenit. Sunt într-adevăr, foarte-foarte ordonată, probabil că nu te aştepţi la aşa ceva din partea mea.
Vremea a fost excelentă, cald şi soare, toată lumea are nevoie de pălărie, dar mie şi Mărioarei ne place foarte mult. Ne simţim bine împreună, pentru că ne aminteşte de casă.
Ieri, echipa noastră de cricket a jucat împotriva unei alte şcoli, dar am pierdut! Foarte trist. Dar iată că sună clopoţelul, trebuie să fug, ca să nu întârzii.
Ileana, a ta Baby.
Scrisoarea Ilenei, în care scrie că îi este dor de casă. 21 august 1925
Draga mea Nini Mini,
Îmi pare atât de rău că nu am apucat să ne vedem înainte să pleci din Anglia. Mi-ar fi plăcut la nebunie să vorbim despre ce am făcut în draga ta ţară, pe care o iubeşti atât de mult. Va mai trece ceva timp până când ne vom revedea, dar sigur va trece repede. Mi-e dor de casă, de tata, de cai şi de dragii mei câini, în fapt de fiecare lucru care face casa mea să fie ceea ce este. O să mă gândesc la tine mâine, când va trebui să-ţi părăseşti casa, ştiu cum o să te simţi.
Aici este o vreme minunată. Am luat o lecţie de tenis, costumul meu este foarte admirat. Elena a avut probleme la un ochi, dar acum şi-a revenit. Sigur că a fost dureros.
Am cumpărat un mic aparat de fotografiat cu care fac fotografii şi un proiector. E foarte distractiv.
Ei bine, acum îţi spun „la revedere în curând" (în original, în limba română, n.r.).
A ta, Baby
Scrisoarea Ilenei, în care dă relaţii despre profesoare şi despre cursuri. 6 octombrie 1925
Draga mea Nini,
Ştiu că am fost rea pentru că nu ţi-am scris, dar sunt sigură că mă vei ierta, de vreme ce ştii cum e la Londra. Îţi dai seama că ne-am străduit să petrecem un timp liniştit, fără ieşiri la evenimente târzii şi alte asemenea. Bineînţeles, n-am reuşit întotdeauna.
Aici, vremea este pur şi simplu divină, aproape ca acasă, mai puţin cerul nostru adânc şi albastru. Mă simt îngrozitor de bine şi mă bucur de lecţiile de diverse sporturi, care sunt foarte interesante trimestrul acesta. La engleză avem o profesoară adorabilă, pe nume Mrs. Brown. Este foarte bună prietenă cu Miss Milne. Profesoara de germană aproape că este mai subţire ca tine, cred că nu am întâlnit niciodată pe cineva atât de slab. După cum spune ea însăşi: „Deocamdată nu am niciun rival!".
Miss Maer este profesoara care ne supraveghează, o mare onoare, îţi poţi imagina ceva mai amuzant, mai ales că nu ştia cine suntem, până când i-am spus.
La Legaţie au fost extraordinar de amabili cu mine. Colonelul Antonescu (Ion Antonescu, n.r.) a venit să mă vadă după două zile de la sosirea mea aici! Apoi, ce crezi, Elisabeta (principesa Elisabeta, sora Ilenei) a venit să mă vadă şi ea! A fost o bucurie de nedescris. Merg la Londra o dată pe săptămână, la doctor, care nu-mi dă speranţe că voi înceta să îl frecventez prea curând.
A ta Baby, care te iubeşte
"Mi-e dor de casă, de tata, de cai şi de dragii mei câini, în fapt de fiecare lucru care face casa mea să fie ceea ce este."
Ileana
principesă a României
Destin de roman
Principesa Ileana a părăsit România în ianuarie 1948. A mers în Elveţia, apoi în Argentina, pentru a se stabili definitiv în Statele Unite ale Americii în 1950. În 1959, Ileana a României s-a călugărit, luând numele monahal de Maica Alexandra. Până la moarte a locuit la biserica ortodoxă Ellwood City, Pennsylvania. A vizitat România puţin înainte de moarte, în septembrie 1990. Maica Alexandra a trecut la cele veşnice un an mai târziu.
Se încarcă comentariile...
