CNA, de râsul televiziunilor

E ste clar: televiziunile noastre nu dau doi bani pe cultură. Putem vedea asta şi din programele lor, dar şi din studiul „Ponderea emisiunilor culturale şi religioase în programele de radio şi televiziune româneşti“, dat publicităţii de curând de Consiliul Naţional al Audiovizualului.

Interesant este că, atunci când aplică la CNA pentru obţinerea sau pentru prelungirea licenţei, toate posturile pun cultura la loc de cinste în argumentele justificative sau în grilele de programe. Când e să-i impresioneze pe cei de la Consiliul Naţional al Audiovizualului, televiziunile îşi prind, ostentativ, cultura la butonieră. Ştiu că asta-i impresionează pe cei care eliberează licenţele. Bineînţeles că, după ce se văd cu sacii-n căruţă, se dispensează de „setea de cultură" de care făceau caz, ca de ceva ruşinos. Aşa se întâmplă de fiecare dată, iar cei de la CNA cad mereu în capcană şi apoi se trezesc traşi pe sfoară.

Întrebarea firească este: organismul care reglementează audiovizualul la noi nu are chiar nicio pârghie prin care să determine operatorii să-şi respecte promisiunile? Se pare că nu. Ba, mai mult, are o serioasă problemă de autoritate în relaţia cu televiziunile. Pentru realizarea acestui studiu, CNA a trimis 331 de adrese către toţi titularii licenţelor audiovizuale, dar a primit numai 118 răspunsuri. Dintr-un calcul simplu, rezultă că 64,4 % din cei care au căpătat licenţe nici nu se sinchisesc de solicitările CNA-ului. Cam asta e măsura autorităţii Consiliului.

Realizatorii studiului se rezumă să constate semieşecul demersului lor: „Aşadar, s-ar putea spune că studiul nu este relevant, având în vedere numărul mic de răspunsuri la solicitările noastre. Dar pentru a nu angaja în acest moment o dezbatere colaterală pe tema autorităţii Consiliului Naţional al Audiovizualului, putem considera că lipsa unui răspuns din partea a două treimi din totalul radiodifuzorilor este recunoaşterea tacită a faptului că aceştia nu realizează sau nu au prevăzute emisiuni sau programe culturale în grilele de program."

Dar ce ne mai mirăm că televiziunile nu răspund la o solicitare a CNA pentru realizarea unui studiu despre cultură? Ele nu au nicio apăsare nici când e vorba de lucruri mult mai grave. Se aleg cu o somaţie, eventual cu o amendă şi merg mai departe, după principiul „câinii latră, ursul merge". Căci ştiu foarte bine şi o altă zicală: „câinele care latră nu muşcă".