Biserica nu l-a iertat nici azi pe Tolstoi
0
La 100 de ani de la moartea sa, Tolstoi rămâne un spin în ochii Bisericii Ortodoxe Ruse şi este ignorat de Kremlin - aşa reiese din reportajul realizat în casa scriitorului din Moscova. Luna noiembrie i-a fost dedicată în întreaga lume scriitorului rus Lev Nikolaevici Tolstoi. Mai puţin în Rusia natală. La 20 noiembrie, după calendarul nou, s-a împlinit un centenar de la moartea autorului operelor „Anna Karenina“ sau „Război
O zi de toamnă, Moscova acoperită de un cer cenuşiu ca un strai ţărănesc de postav din provincia rusă. Drumul înspre casa lui Lev Tolstoi, locul unde acesta a petrecut aproape douăzeci de ierni, într-o stradă aflată în afara centrului, se străbate astăzi cu unul dintre cele mai noi metrouri din lume.
Cartierul s-a modernizat, după sovietizare, dar nu s-a şi înfrumuseţat. El pare tot sărăcăcios şi posomorât, mai ales acum, în lumina tristă de toamnă moscovită. Asemănător trebuie să fi arătat şi acum 130 de ani, când Lev Tolstoi s-a decis să cumpere o casă aici. Doar numele străzii pe care se află astăzi casa memorială Tolsoi s-a schimbat definitiv, purtându-l acum pe cel al scriitorului.
Masa cu tacâmuri de odinioară
La numărul 21 se găseşte casa care aminteşte mai degrabă de o cabană generoasă de pe Valea Prahovei decât de reşedinţa unuia dintre zeii literaturii universale. Construită din lemn, înconjurată de o grădină, cu un rol decisiv pentru Tolstoi la cumpărare, casa e astăzi un loc exotic printre blocurile care o înconjoară nepăsătoare. Aproape nimic nu este spectaculos, ţinând cont că, în momentul în care a cumpărat imobilul, Tolstoi era deja cel mai cunoscut scriitor al Rusiei.
În „camera de spălat“, se află două gantere sub un scaun
Soţia sa, Sofia, i-a reproşat de la bun început decizia, considerând că zona nu este potrivită pentru o celebritate, cu atât mai puţin pentru un conte. Dar Tolstoi nu s-a supus criticii, cum nu a făcut-o niciodată de-a lungul vieţii sale. Această casă a devenit astfel un simbol pentru existenţa şi gândirea presărată cu contradicţii ale marelui scriitor.
Fiori şi respect, ba chiar şi o caldă melancolie te cuprind, după ce din modestul antreu treci în salonul în care masa este încă aranjată, de parcă abia ar fi fost părăsită de meseni.
Farfurii şi tacâmuri sunt aşezate la locul lor, cu scaune plasate, după cum se obişnuia să stea în jurul ei: Tolstoi într-un cap al mesei, iar în jurul său grupaţi copiii, soţia fiind în capătul celălalt. Nimic din încăperile locuinţei nu aminteşte de saloanele în care se mişca Anna Karenina. Fiecare încăpere povesteşte însă ceva nou despre Tolstoi şi neliniştita-i viaţă.
Bicicleta şi ganterele lui Tolstoi
La 67 de ani, scriitorul a primit cadou o bicicletă
Casa este conservată, aşa cum a fost părăsită de ultimul său locuitor, iar asta din ordinul direct al lui Lenin, după un decret din anul 1921. Cu puţine zile înainte de împlinirea centenarului, angajaţii casei memoriale îşi făceau treaba indiferenţi. La întrebarea dacă la 20 noiembrie se va organiza ceva deosebit în memorabilul loc, am fost privit de parcă aş fi întrebat dacă Tolstoi însuşi este acasă. Totuşi, vizita aduce câteva noutăţi, „nimicuri" biografice, care completează scrierile oficiale despre viaţa autorului „operei literare perfecte", după cum l-a desemnat colegul său mai în vârstă, Dostoievski.
Tolstoi primeşte, la 67 de ani, cadou o bicicletă, pe care urma să străbată străzile Moscovei. Ea este expusă în „camera de spălat". Tot aici descoperim sub un scaun două gantere sau un miniatelier de confecţionat încălţăminte. Tolstoi se delecta cu exerciţii fizice, dar şi confecţionând pantofi.
De asemenea, după ora de educaţie fizică, de spart lemne în curte şi aprins focurile în casă, îşi mătura singur podeaua în camera sa de lucru şi se aşeza, la 9 dimineaţa, la biroul de lemn. Scria dimineaţa, între 9 şi 10, şi apoi între orele 15 şi 16 după- amiază. Apa tot el o aducea cu un cărucior din râul Moscova, iar prin oraş umbla îmbrăcat în straie ţărăneşti.
Refuzând luxul şi statutul de nobil, cu care s-a născut - tatăl fiind un conte sărăcit, mama, fiica unor aristocraţi bogaţi ai Rusiei -, Lev Tolstoi se delecta doar rareori alături de prietenii familiei, scriitorii Cehov şi Gorki, ascultându-l pe Rahmaninov la pian, însoţit de vocea basului Fiodor Şaliapin. În salonul de muzică, frecventat mai mult la invitaţia soţiei sale, Lev intra doar sporadic, preferând discuţiile intime în micuţa sa cameră de lucru sau solitudinea.
Refuzând din vanitate să poarte ochelari, a scurtat picioarele scaunului de la masa de lucru în aşa fel încât să fie cu ochii mai aproape de suprafaţa mesei. În modestul imobil din cartierul Kamovniki, a creat opere celebre, printre care „Moartea lui Ivan Ilici", „Sonata Kreutzer", „Părintele Serghei", „Religia mea" sau „Învierea", cartea în urma căreia Biserica Ortodoxă Rusă l-a excomunicat.
Îşi părăseşte soţia la 82 de ani
Scriitorul se aşeza la 9 dimineaţa la biroul de lemn, unde lucra timp de o oră, iar după-amiază scria între orele 15 şi 16
Sofia a refuzat să se supună ideilor conservatoare legate de rolul femeii pe care Tolstoi le susţinea vehement, precum şi ideologiei socio-politice promovate de acesta. Lui Tolstoi nu i-a plăcut Moscova niciodată. El a părăsit Iasnaia Poliana, locul pe care l-a îndrăgit, cu câteva zile înainte de a se stinge din viaţă într-o încăpere a unei gări, la 150 de kilometri depărtare.
„Nu mai pot trăi în acest lux, în care am trăit până acum, de aceea fac ceea ce fac oamenii în mod normal la vârsta mea: pleacă din viaţa lumească pentru a-şi petrece ultimele zile retraşi şi în linişte", scria Tolstoi în scrisoarea lăsată soţiei. Scriitorul o părăsise pe Sofia la cei 82 de ani ai săi, fără să ţină cont de suferinţa pe care a provocat-o.
Starea lui fizică şi mai ales psihică nu mai era dintre cele mai bune, începuse să uite, să halucineze, să leşine. La Iasnaia Poliana s-a întors într-un sicriu simplu de lemn, aşa cum şi-a dorit. Sofia a aflat de locul în care Tolstoi căzuse la pat dintr-o telegramă a unui ziar. Ajunsă în Astopovo, nu i se permite să-şi vadă soţul decât în urma multor insistenţe şi doar cu câteva ore înainte ca el să moară.
Dar tocmai acestei soţii, Sofia, cu 16 ani mai tânără, cea care l-a făcut „fericit, cum nu poate fi decât un om la un milion", potrivit afirmaţiilor scriitorului, şi pe care el o părăseşte la bătrâneţe, îi datorează posteritatea o imagine completă a personalităţii complexe a omului Tolstoi. Sofia a scris un jurnal, care este considerat unul dintre cele mai importante documente privitoare la scriitor.
Generaţia tânără din Rusia, alimentată cu „trivialităţi", a înlocuit-o însă pe Anna Karenina cu Paris Hilton. „Lumea citeşte astăzi literatură trivială, mai ales cea provenită din Vest.
Problema în cultura Rusiei este că aceasta a devenit mult prea comercială. Scriitori tineri de astăzi, compatibili ca talent cu Tolstoi, nu au nicio şansă să fie publicaţi. Generaţia tânără nu mai este expusă la literatură serioasă, de aceea nu are nici utilizare pentru ea", declară Nataşa Perova, editoarea revistei de literatură contemporană „Glas".
"Bisericii nu îi este posibil să se împace cu Tolstoi, deoarece el însuşi nu s-a împăcat niciodată cu biserica."
Sergei Stepashin
fost prim-ministru al Rusiei
„Extremist, instigator la ură împotriva Bisericii"
Biserica de azi de pe strada Tostoi din Moscova
Biserica Ortodoxă Rusă refuză, chiar şi acum, după o sută de ani de la moartea sa, să-i ierte scriitorului atitudinea „blasfemiatoare".
Deşi nobil, Tolstoi a decis să trăiască aidoma unui ţăran, păstrându-şi însă gândirea critică de intelectual. Tolstoi luptase pentru eliberarea iobagilor, pentru drepturile ţăranilor şi ale muncitorilor, respingând însă orice formă de violenţă.
O explicaţie a „ignorării" lui Tolstoi este că ideologia scriitorului ar contrazice orice ideologie de stat. Autorul ar fi criticat orice formă de guvernare, care ar fi susţinut suprimarea drepturilor omului. Lesne de înţeles că nici conducerea sovietică, nici cea actuală a Rusiei nu şi l-ar dori pe Tolstoi ca idol al poporului.
În „Învierea", Tolstoi descrie un ritual bisericesc în cuvinte triviale, numind de exemplu iconostasul „barieră" sau sutana preotului „sac din brocart". Biserica nu i-a iertat această „blasfemie" nici până în ziua de azi. În 1901 a decis excomunicarea lui Tolstoi, despre care scriitorul a aflat din presă. Influenţa Bisericii pe atunci era atât de puternică, încât aceasta a cerut ţarului să interzică publicarea operelor celui căzut în dizgraţie. Unele dintre scrierie sale au apărut în următoarea perioadă doar în străinătate, în Rusia circulând numai în copii ilegale. Cenzurii nu i-a reuşit însă diminuarea reputaţiei lui Tolstoi. Dimpotrivă, ea a provocat o solidarizare a poporului cu „ţarul neîncoronat al Rusiei".
Pe patul de moarte, scriitorul refuză să-şi ceară iertare de la feţele bisericeşti care se adunaseră în jurul său şi, mai mult, cere ca la înmormântare să nu se oficieze niciun ritual religios. Relaţia sa cu Biserica nu a fost însă dintotdeauna una tensionată. Tolstoi însuşi a căutat neîncetat întreaga viaţă răspunsul la acel „de ce?" asupra căruia meditează mai ales în cartea sa „Spovedania".
Cu instituţia Bisericii a rupt-o când a înţeles că ea nu reprezintă interesele lui Dumnezeu, ci ale oamenilor care se pun în slujba ei. Critica lui a fost fără paravan şi extrem de acidă. Atacul adresat preoţilor rămâne până astăzi, pentru Biserica Ortodoxă Rusă, un act de extremism, o incitare la ură faţă de moralul bisericesc. Anul trecut, un tribunal din regiunea Rostov l-a judecat şi categorisit pe scriitorul decedat cu aproape un secol în urmă drept „extremist, instigator la ură împotriva Bisericii, conform paragrafului 282 al Codului Penal".
La cererea fostului prim-ministru al Federaţiei Ruse, Sergei Stepashin, adresată Bisericii Ortodoxe, de a „uita trecutul şi de a-l ierta" pe Tolstoi, cel târziu acum, când se împlinesc 100 de ani de la trecerea lui în lumea drepţilor, aceasta a răspuns dovedindu-şi, în anul 2010, rigiditatea: „Bisericii nu îi este posibil să urmeze o asemenea dorinţă, deoarece Tolstoi însuşi nu s-a împăcat niciodată cu Biserica".
Tolstoi omagiat în comos, cu „Amintiri din Sevastopol" la bord
Lev Nikolaevici Tolstoi (9 septembrie 1828 - 20 noiembrie 1910) Foto: Afp
„Tăcerea Rusiei" în legătură cu centenarul morţii autorului celebrelor romane „Anna Karenina" sau „Război şi pace" a surprins presa străină, dar şi pe cea de limba engleză apărută la Moscova.
„Săptămânile trecute, în ţări precum Germania, Marea Britanie, Mexic, Cuba, China, Urugauay sau Franţa au avut loc manifestări dedicate vieţii şi operei celebrului rus. Edituri din întreaga lume au publicat traduceri noi din opera lui Tolstoi sau biografii bazate pe analize de ultimă oră. Cosmonauţii rachetei Soujuz TMA-01M, lansată la 8 octombrie de pe cosmodromul din Baikonur, au la bord un original al volumului „Amintiri din Sevastopol", din anii 1855-1856. Dar nici aceştia nu l-au dus pe Tolstoi în spaţiu în numele ţării căreia autorul îi aparţinea, ci la rugămintea unor reprezentanţi ai comunităţii ruse din Franţa.
„Totuşi, dezinteresul în Rusia nu a fost total. Tocmai în provincie, pe moşia Iasnaia Poliana au avut loc între 20 şi 22 noiembrie manifestări omagiale. Acestea au fost iniţiate de Vladimir Tolstoi, stră-strănepotul scriitorului, şi au avut un caracter mai degrabă familial. La deschiderea evenimentelor a fost anunţată şi prezenţa unor oficiali ruşi, precum adjunctul ministrului Culturii Federaţiei Ruse, care, în cele din urmă, nu a venit.
„Nu înţeleg de ce nu e nimeni din Kremlin aici. Eu cred că Tolstoi a fost incomod pentru oricare aparat de stat, deoarece nu s-a sfiit să critice statul şi să acuze orice formă de violenţă", comentează Vladimir Tolstoi.
„Şi la Moscova a avut loc la 23 noiembrie o întâlnire cu jurnalista Fyokla Tolstoi, o altă descendentă a scriitorului. Tema discuţiei a fost „Moştenirea lui Tolstoi pentru Rusia". La 20 noiembrie, casa memorială a scriitorului a renunţat la taxa de intrare, ceea ce cu puţine zile în urmă nu era anunţat la faţa locului.
Se încarcă comentariile...
