Arhitectura Ducelui

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Paradoxal pentru necunoscători, Italia mussoliniană a reuşit o utopie arhitectonică viabilă, fertilă şi influentă până azi. Vernisajul de la Institutul Italian de Cultură a fost însoţit de lansarea cărţii „Arhitectura Italiei fasciste“, a profesorului Sorin Vasilescu, realizatorul expoziţiei.

Aceasta cuprinde fotografii şi planuri a numeroase clădiri proiectate şi construite în anii dictaturii fasciste interbelice (unele edificii au fost continuate şi definitivate chiar şi după încheierea războiului, în anii '50). O primă observaţie, evidentă după vizitarea expoziţiei, este că, spre deosebire de celelalte exemple majore de arhitectură totalitară - cea hitleristă şi cea stalinistă -, aici chiar avem de-a face cu arhitectură (ultra)modernistă, spaţiul public italian nesuferind intervenţiile brutale care au schimonosit irevocabil mai ales ţările ex-comuniste.

Palazzo della Civilta Italiana, EUR

„Arhitectura este cea mai importantă armă", spunea Mussolini, fostul socialist care a conceput corporatismul fascist (aşadar, o formă de socialism cu elemente naţionaliste), autointitulat conducător al naţiei şi Il Duce, şi prin urmare regimul fascist a pus un deosebit accent pe utopia arhitecturii, pe urbanism şi pe monumentele de for public. Reputaţii specialişti ai vremii erau convocaţi, prin concursuri de proiecte deschise de stat, pentru a pune, prin lucrările lor, în valoare victoria revoluţiei fasciste şi a regimului totalitar. În principiu, se cunoaşte că arhitectura mussoliniană a fost un fenomen fertil din punct de vedere ideatic şi artistic, cu o influenţă majoră în deceniile care au urmat, dar în expoziţie putem vedea acum documentarea acestui fapt, prin strângerea celor mai semnificative lucrări ale perioadei, clădiri publice dar şi elemente de interior sau detalii de faţadă, monumente statuare, pieţe ample etc.

Grandoare imperială

Fotografiile sunt realizate la Roma şi în restul Italiei (dar şi în Etiopia, anexată de Mussolini în acea perioadă, ca una dintre primele piese ale unui mult dorit Imperiu italian), ba chiar şi la Cluj. Multe clădiri au fost definitivate după încheierea conflagraţiei, spre deosebire de arhitectura nazistă, care a fost definitiv pusă între paranteze după Victorie. Unele dintre ele adăpostesc, în prezent, sediile unor instituţii oficiale, în orice caz mai toate au o destinaţie publică, dar important este că ele au putut fi integrate în ţesutul urbanistic al localităţilor respective.

O privire atentă arată puternica dimensiune anticipatoare şi vizionară a acestor proiecte, multe tendinţe ale arhitecturii postbelice regăsindu-se aici datorită puternicei dimensiuni moderniste a operelor în cauză. Chiar şi elemente de design interior par rupte din decorurile anilor '60-'70 sau chiar contemporane. Influenţa arhitecturii interbelice italiene în arta postbelică şi în imaginarul colectiv a fost majoră. O mostră de postmodernism cinematografic, precum capodopera „Batman Returns" (1992) a lui Tim Burton, a fost ridicată în slăvi de critică (şi) pentru rapelul la arhitectura mussoliniană în crearea imaginarului oraş Gotham.

image

Palazzo Comunale, Sabaudia-Lazio 1932



Grandoarea şi splendoarea imperială sunt caracteristicile celor mai multor dintre proiectele acestei utopii urbane, care până la urmă poate fi „citită" şi lăsând la o parte contextul istoric care a generat-o. Pieţe ample, cu complexe statuare în centru, clădiri de dimensiuni impunătoare, cultul progresului tehnologic şi al încrederii în sine; spre deosebire de „strivirea" persoanei pe care o induc clădirile faraonice şi spaţiile uriaşe din arhitectura comunistă, dusă la extrem în Coreea kimirsenistă, sau chiar şi arhitectura speeriană, aici avem însă şi fantezie arhitectonică, şi detaliu relevant, şi elemente artistice de tip modernist-avangardist, care salvează, în cea mai mare parte, ansamblul. Rapelul la clasicismul roman nu mai pare doar un detaliu bombastic şi propagandistic, ci provoacă o inedită stranietate. Câteva dintre fotografii, cu pieţe ample, goale şi pustii în lumina solară, îţi sugerează pictura „realist-metafizică" a lui De Chirico, gen „Melancolia şi misterul unei străzi".

Sorginte futuristă

Succesul arhitecturii totalitare italiene este explicat de profesorul Sorin Vasilescu prin felul diferit în care regimul mussolinian şi celelalte două regimuri totalitare importante s-au poziţionat faţă de „tradiţia" propriilor mişcări de avangardă. Statul fascist italian a fructificat la maximum conceptele futurismului şi ale altor influente mişcări moderniste din Peninsulă, pe când Germania nazistă a pus între paranteze expresionismul imediat postbelic, iar Stalin a exterminat, de multe ori la propriu, puternica avangardă rusă şi sovietică. Studiul lui Sorin Vasilescu, „Arhitectura Italiei fasciste", publicat la Editura Arhitext, a cărui apariţie a fost însoţită de organizarea acestei expoziţii, este doar o primă parte a unei trilogii, care va mai trata şi arhitectura nazistă, respectiv cea stalinistă.

Info

„Arhitectura în Italia. 1922-1945"
Realizator: prof. dr. arh. Sorin Vasilescu
Unde: Institutul Italian de Cultură (Aleea Alexandru nr. 41)
Când: până la 6 mai

image
Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite