Anonimatul triumfător
0
Nu-mi place deloc felul în care se poartă discuţia din ultima vreme despre încercările de reglementare a internetului,
Mă număr printre cei care se încăpăţânează să vadă în internet un mijloc şi nu un scop. Sunt perfect capabil să mă folosesc de el şi recunosc că este excepţional, dar sunt tot aşa de capabil să-i măsor limitele în utilizare şi riscurile, când e luat drept ce nu este.
Problema în discuţie în momentul de faţă este însă alta şi anume dacă descărcările de cărţi, filme, muzică şi altele pe internet sunt obligate sau nu să ţină seama de legea drepturilor de autor.
Polemica e mai veche decât ACTA. Creatorul Wikipedia a fost primul care a pretins că informaţiile colectate pe site-ul cu pricina trebuie scutite în principiu de recunoaşterea paternităţii. Din păcate, legătura dintre dreptul de autor şi paternitatea intelectuală nu se face decât, cel mult, sub raport pecuniar.
La observaţia,altminteri corectă, că încasările autorilor scad prin copierea şi difuzarea pe internet a operelor lor, se răspunde de obicei că scăderea este compensată de popularitatea pe care operele o capătă prin diversificarea căilor de difuzare. Tocmai aici se află, după părerea mea, punctul nevralgic al disputei.
Popularitate sau anonimat?
Dreptul de autor pe internet nu e deocamdată reglementat. Invocarea „transparenţei" şi a „libertăţii" internetului, spre deosebire de mijloacele de difuzare anterioare, ca argument în favoarea exonerării de răspundere materială, inclusiv de impozitare, este amăgitoare. Câtă vreme utilizatorii se îmbogăţesc pe spezele adevăraţilor creatori nu se poate admite ideea că aceştia din urmă sunt răsplătiţi prin creşterea popularităţii lor. Las la o parte faptul că nu toţi au nevoie de popularitate sau că aceia care au nevoie ar trebui totuşi întrebaţi dacă o doresc.
Pretenţia însăşi a utilizatorilor e neîntemeiată, şi nu numai juridic, dar şi moral. Vă rog să observaţi că asociaţia cea mai agresivă de protestatari contra reglementării internetului şi-a luat denumirea de Anonymous şi poartă masca faimosului Hawkes, contemporanul lui Shakespeare, spânzurat pentru o tentativă de, cum am zice noi astăzi, terorism. Nu e deloc întâmplător: la baza concepţiei internauţilor stă ideea de anonimat. Afirmaţia că internetul le oferă autorilor o recunoaştere largă în schimbul drepturilor materiale cuvenite e falsă şi tendenţioasă.
În realitate, numele şi identitatea autorului joacă de la o vreme un rol din ce în ce mai puţin însemnat. În programele de televiziune, numele regizorilor nu sunt menţionate în cele mai multe cazuri. Li se preferă numele starurilor. Publicul mare nu e interesat de numele scriitorilor. Genul literar e singurul care îi reţine atenţia.
Paternitatea intelectuală
Anonimatul e specific culturilor premoderne sau folclorice. Shakespeare, dacă tot m-am referit la el, nu-şi scria piesele, ceea ce a făcut ca paternitatea unora să fie contestată. Eminescu nu-şi semna toate articolele din ziarul „Timpul", iar volumul din 1883 a fost întocmit de Titu Maiorescu, de la selecţia poeziilor la ortografie. Anton Pann a publicat în „Spitalul amorului" poezii care nu-i aparţineau. Plagiatul nu era legiferat când Bălcescu transcria pagini întregi dintr-o istorie a profesorului său de la „Sf. Sava", Florian Aaron.
În toată a doua jumătate a secolului XVIII românesc se publică aproape numai opere anonime, majoritatea traduse ori prelucrate, chiar dacă autorii fuseseră cunoscuţi cândva. Cultura a căzut şi în alte epoci, la noi, ca şi aiurea, în folclor. Modernitatea este aceea care a venit cu ideea de paternitate intelectuală şi de drept de autor, condamnând plagiatul şi refuzând anonimatul.
Ceea ce se întâmplă astăzi este o nouă cădere a culturii în folclor şi în anonimat. Mai exact, cultura de consum sau de divertisment îşi impune legile nescrise asupra culturii adevărate. Campania contra elitelor din anii din urmă ţine, şi ea, de refolclorizarea în curs. Diferenţa dintre cultura adevărată şi perenă şi cultura de consum şi efemeră constă în absenţa spiritului critic din cea de a doua. Internetul nereglementat, care pune pe aceeaşi tabletă ieftină mii de cărţi inegale valoric, între care şi multă maculatură, e rodul primejdios al absenţei spiritului critic şi vinovatul principal de anonimatul triumfător al culturii epocii noastre.
"Modernitatea este aceea care a venit cu ideea de paternitate intelectuală şi de drept de autor, condamnând plagiatul şi refuzând anonimatul."
"La baza concepţiei internauţilor stă ideea de anonimat. Afirmaţia că internetul le oferă autorilor o recunoaştere largă în schimbul drepturilor materiale cuvenite e falsă şi tendenţioasă."
Se încarcă comentariile...
