Adevarul.ro

Patru dintre cei mai importanţi scriitori români ai momentului aleg câte trei cărţi, publicate sau în curs de apariţie, de pus pe lista lecturilor în noul an. Li se alătură, special pentru „Adevărul“, scriitorul şi criticul american Lev Grossman, de la revista „Time“, cu alegerile sale internaţionale.

Mircea Cărtărescu

Din fericire, ancheta dumneavoastră mă găseşte de data aceasta pregătit, căci am într-adevăr cunoştinţă despre trei cărţi ieşite din comun, apărute recent sau în curs de apariţie, în trei genuri literare diferite. Toate sunt scrise de tineri autori români, dovadă că, în ciuda declinului dezamăgitor al vieţii literare de la noi, mai sunt scriitori care ţin sus steagul excelenţei artistice.

Cartea de proză îi aparţine lui T.O. Bobe, probabil cel mai complet stilist al momentului, şi se numeşte „Contorsionista". A apărut la Editura Humanitas la sfârşitul anului trecut. E o lecţie de literatură pe lângă care mai toate cărţile din ultima vreme par opere de diletant. Un debut extraordinar şi neaşteptat la poezie va fi cartea lui Marius Chivu, „Vântureasa de plastic", sub tipar la Editura Brumar din Timişoara. Am citit-o şi sunt copleşit cum rareori mi s-a întâmplat citind versuri. Mi se pare cea mai adevărată şi cea mai umană carte din poezia tânără de azi.

În fine, în domeniul criticii literare recomand foarte seriosul şi documentatul studiu al lui Angelo Mitchievici „Decadenţă şi decadentism", apărut foarte de curând la Editura Curtea Veche, peste 600 de pagini de exegeză literară de excepţie. Toţi aceşti autori mi-au fost într-un fel sau altul studenţi, lucru care mă face să mă gândesc că, în definitiv, poate n-am trăit chiar degeaba.

Mircea Cărtărescu este autorul trilogiei „Orbitor" şi al bestsellerului „De ce iubim femeile". Anul trecut a fost pe lista scurtă a nominalizaţilor la Premiul Nobel pentru Literatură. În luna iulie a apărut în revista „Time", alături de Salman Rushdie şi Jonathan Frazen. A fost a doua oară când un scriitor român contemporan a beneficiat de spaţiu editorial în „Time" după laureata Premiului Nobel pentru Literatură de origine română, Herta Müler.

"În ciuda declinului dezamăgitor al vieţii literare de la noi, mai sunt scriitori români care ţin sus steagul excelenţei artistice."

Radu Paraschivescu: „Sentimentul unui sfârşit", de Julian Barnes

Romanul pentru care Barnes a obţinut Premiul Booker în 2011. Un diamant şlefuit până la ultima silabă. O poveste muiată în tristeţe, ca tot ce a scris Barnes după moartea soţiei sale, Pat Kavanagh. Istoria unui bărbat care tatonează împăcarea cu propriul trecut marcat de frustrări, judecăţi pripite şi confuzii. Drama unui bătrân care, privind în urmă, constată că luciditatea e uneori un balast infernal. („Sentimentul unui sfârşit" va apărea la finalul lunii februarie la Editura Nemira, în traducerea lui Radu Paraschivescu.)

„Portret al artistului la tinereţe", de James Joyce

O versiune nouă, semnată de Antoaneta Ralian, ca parte a seriei de autor James Joyce pe care Humanitas Fiction o pregăteşte pentru începutul lui 2012. Un bildun-gsroman scris în cheie experimentalistă de unul dintre inventatorii de calibru ai romanului universal. Povestea tânărului Stephen Dedalus şi a felului cum se mişcă el în labirintul convenţiilor catolice şi irlandeze în care a fost crescut. („Portret al artistului la tinereţe" se află în pregătire şi va fi publicat la Editura Humanitas Fiction.)

„Sărmane creaturi", de Alasdair Gray

O carte în care povestea lui Frankenstein e reluată şi ambalată în haina unei proze cu accente de satiră la adresa victorianismului şi a metehnelor sale. O alegorie politică, dar nu numai atât. Un mix între literatura ştiinţifico-fantastică şi comedia neagră, din partea unui autor dispus mereu să deschidă cărări în pădurea literaturii şi să calce acolo unde alţii s-au temut. (Volumul semnat Alasdair Gray va apărea în curând la Editura Polirom, în traducerea Magdei Teodorescu.)

Radu Paraschivescu este unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori şi editorialişti contemporani. A publicat „Ghidul nesimţitului", „Fie-ne tranziţia uşoară - perle româneşti", „Dintre sute de clişee". Cel mai recent volum al său, apărut în toamnă la Târgul Gaudeamus este „Toamna decanei. Convorbiri cu Antoaneta Ralian". Coordonează colecţia „Râsul lumii" la Editura Humanitas.

"Recomand romanul pentru care Barnes a obţinut Premiul Booker în 2011. E un diamant şlefuit până la ultima silabă. Spune drama unui bătrân care, privind în urmă, constată că luciditatea e uneori un balast infernal. "

Radu Paraschivescu  Foto: ADEVĂRUL

Simona Popescu

Sunt sigură că nu mulţi au auzit de Gheorghi Gospodinov, un scriitor bulgar cam de vârsta mea, care a scris în 1999 un mic roman intitulat „Un roman natural", tradus, din câte ştiu, în aproape 20 de limbi. E un autor complex (poet, dramaturg, eseist, critic literar, profesor universitar), despre care ştiu că, încă din anii '90, a condus o revistă culturală de orientare postmodernă (sau orientată spre postmodernism). L-am cunoscut prin 2002 în Polonia. De-atunci urmăresc pe Internet ce mai scrie. Am dat peste fragmente în engleză din romanul lui, pe care mi l-am imaginat în fel şi chip. În sfârşit, îl am în faţă, tradus la Editura Cartier (alături de „Kafka instant", narcocomics-ul lui Zaza Burciuladze, un tânăr autor georgian, foarte intertextual, haios şi deştept). Subiectul (un divorţ) e doar un pretext pentru ca autorul să vorbească despre lumea în care trăieşte, despre anii '90 (dar şi '60, '70 sau '80), en miettes, despre copilăria lui, despre lumea văzută prin ochii unui tînăr bulgar care se numeşte Ghiorghi Gospodinov. Romanul e salingerian, poetic, ironic, acroşant.

Colecţia mea preferată este tipărită de Casa Radio. Au apărut nu demult, deodată, trei audio-book-uri emoţionante, în care poţi să-i auzi pe trei mari scriitori: Leonid Dimov (cu „7 poeme rostite la Radio"), Mircea Horia Simionescu (cu fragmente din „Ingeniosul bine temperat") şi Mircea Nedelciu („Ora spre zero şi alte proze").

Am văzut pe site-ul Editurii Leda că vor începe să-l publice pe Roberto Bolano (cu „Detectivii sălbatici"), un scriitor din Chile în mare vogă prin toată lumea, mai ales după moartea lui, la doar 50 de ani. Abia aştept să ajungă şi la straniul lui roman „2666". Mai ştiu că va apărea, la Corint, o carte pe care o aştept demult: „Neguţătorul de tutun", scris de unul dintre cei mai mari scriitori postmoderni, John Barth.

Adaug şi două cărţi necesare: „Literatura în pericol", de Tzvetan Todorov (Editura ART) şi „Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între anii 1930 şi 1950" a lui Lucian Boia (Editura Humanitas). „Nu puţini intelectuali au de altfel fascinaţia Puterii; se simt ei înşişi mai puternici, adăpostiţi la umbra ei. În tot cazul, intelectualul are o abilitate: aceea de a găsi de fiecare dată argumente potrivite pentru a justifica şi a se justifica", scrie profesorul Boia. Aştept şi continuarea cărţii, despre intelectualii perioadei comuniste, dar şi ai celei în care trăim.

Simona Popescu  Foto: ADEVĂRUL

Simona Popescu este poetă, prozatoare şi eseistă. A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti în 1987 şi, în prezent este lector la aceeaşi facultate. E cunoscută pentru deschiderea sa faţă de experimental şi pentru volumul autobiografic „Exuvii"(1997), apărut în trei ediţii de la lansare.

"Colecţia mea preferată este tipărită de Casa Radio."

Dan Lungu

„De vei lua aminte la greşeli" e un roman al lui Andrea Bajani (n. 1975), apărut anul trecut la Editura Humanitas. Nu numai că e o carte foarte bună, dar vedem România prin ochiul unui tânăr scriitor italian. Îl recomand şi fiindcă l-am întâlnit pe Bajani care mi s-a părut deopotrivă de o gândire artistică matură şi un om minunat. E un autor de care vom mai tot auzi de acum înainte.

„Societatea de curte" a lui Norbert Elias. E anunţată pentru 2012 la Editura Universităţii „Al. I. Cuza" din Iaşi, în traducerea lui Hans Neumann. Desigur, îl cunoaştem deja pe Elias din „Procesul civilizării", carte apărută acum câţiva ani la Polirom, însă conceptul e lansat încă din volumul pe care îl recomand. E un eseu fascinant despre civilizaţie, etichetă, naşterea politeţii  în Europa, aşa cum o cunoaştem noi acum, şi a omului modern.

„Matei Brunul" al lui Lucian Dan Teodorovici a apărut anul trecut la Polirom. Îl recomand nu doar fiindcă e un roman foarte bine scris, ci şi pentru că veţi descoperi un Teodorovici foarte diferit faţă de cel din cărţile lui anterioare, dar la fel de bun. E şi un îndemn - oameni buni, fraţilor, dragi cititori! - să citiţi literatură română de ultimă oră, fiindcă veţi vedea că merită!

Dan Lungu este unul dintre cei mai importanţi scriitori din generaţia tânără ieşeană (Club 8), fiind şi unul dintre cei mai traduşi autori contemporani. Este conferenţiar la Catedra de Sociologie, la Universitatea „Al.I. Cuza" din Iaşi. Romanul său de debut, „Raiul găinilor", a fost patru luni în topul vânzărilor editurii franceze Jacqueline Chambon, şi ediţia germană a fost declarată, în decembrie 2007, cartea lunii în Germania. Iar „Sunt o babă comunistă" se află în curs de adaptare cinematografică, în regia lui Stere Gulea.

Dan Lungu  Foto: CATO LEIN

Alegerile lui Lev Grossman de la revista „Time"

Lev Grossman semnează rubricile de cultură şi tehnologie în prestigioasa publicaţie americană „Time". Este autorul unor articole publicate în numărul comemorativ despre Steve Jobs care a făcut ocolul lumii, dar şi al unor profiluri de scriitori precum cel al lui Jonathan Franzen, numit de „Time" „Marele Romancier al Americii ". Grossman este şi scriitor, cel mai recent roman al lui fiind „The Magician King". El a răspuns invitaţiei „Weekend Adevărul" şi recomandă trei titluri disponibile pe site-ul amazon.com.

Prima carte pe care vreau s-o recomand pentru anul 2012 este, fără dubiu, „The Fault in Our Stars"/„Greşeli scrise în astre", de John Green. Nu vă lăsaţi descurajaţi de gen (tehnic, e un roman pentru adolescenţi) sau de premisa crudă (e despre adolescenţi care au cancer). E un roman frumos şi nostim, provocator şi suficient de serios pentru adulţi şi, în cele din urmă, sfâşietor.

A doua: „Wild Thing"/„Sălbăticie", de Josh Bazell. Debutul lui Bazell, „Beat the Reaper", ne dezvăluie una dintre cele mai amuzante, charismatice şi originale voci ale anului: cea a lui Pietro Brnwa, un mafiot care a devenit doctor şi care poate analiza anatomiile victimelor (şi ele o merită întotdeauna) chiar în timp ce le ia la bătaie! „Wild Thing" e continuare, şi e cu fiecare cuvânt la fel de bună.

În cele din urmă, un roman de primă mână, intitulat „The Lifeboat"/„Barca de salvare", de Charlotte Rogan. Când un vas de croazieră elegant se scufundă în 1914, supravieţuitorii sunt îngrămădiţi într-o barcă, şi calvarul prin care trec - frig, foamete, fragilitate - îi face să scoată la iveală nevoile de bază ale naturii umane. E o poveste extraordinară, şi una bine acorată în timp, pentru că în curând se împlinesc o sută de ani de la scufundarea Titanicului.

"Citiţi «The Lifeboat», mai ales că în curând se împlinesc  o sută de ani de la scufundarea Titanicului."