Pogromul de la Iaşi şi „trenurile morţii“

„Cele mai multe cadavre erau pe strada Alecsandri. În curtea bisericii Sfântul Ilie, în şanţul care folosea ca adăpost în curtea Chesturii, s-au înălţat mormane de cadavre până la înălţimea pereţilor.”

Episodul Pogromului de la Iaşi a fost inclus în studiile despre Holocaust, iar câţiva istorici s-au aplecat asupra acestuia atunci când au trecut în revistă, destinul evreilor din România în perioada de la instaurarea regimului carlist şi până la 1944. Episodul acestui pogrom este unul important şi central pentru studierea Holocaustului din România şi se poate înscrie şi în depănarea acestui fenomen la nivel universal. Se consideră că Pogromul de la Iaşi a fost preludiul uciderii în masă a evreilor din provinciile Basarabia şi Bucovina de către armatele româneşti, dirijată şi de directivele date de mareşalul Ion Antonescu. Ca şi teorie, Jean Ancel arată că directivele au făcut parte dintr-o politică dirijată, care urmărea lichidarea evreilor din România, iar deportările din Bucovina şi Basarabia să reprezinte doar o fază din exterminarea acestora. S-a înscris în derularea faptelor, şi influenţa nazistă, chiar dacă ofiţerii germani au participat în chip marginal la acest pogrom.  

 În cadrul episodului cunoscut ca şi Pogromul de la Iaşi din data de 29 şi 30 iunie 1941, au fost ucişi cam o treime din evreii oraşului, peste 14.000 doar în două zile. Au existat procese şi dosare deschise pentru aceşti criminali de la Iaşi între anii 1944-1948, dar acestea au fost ascunse aproximativ o jumătate de secol. Aşadar, se pot pune două întrebări: 

• Pogromul de la Iaşi a fost o crimă planificată de nazişti, exact cum au fost şi celelalte intervenţii ale unităţilor Einsatzgruppe şi Armata germană?
• O a doua întrebare îi are în vedere şi pe români. În acest fel, pogromul a fost creuzetul colaborării germano-române, dat fiind faptul că şi autorităţile române au adoptat o „sosie” a politicii de exterminare a evreilor?

Pentru a răspunde acestor întrebări, trebuie într-adevăr să urmărim traiectoria politicii regimului antonescian şi să vedem motivaţia de a lichida majoritatea evreilor dintr-un oraş, care a simbolizat existenţa evreiască din România. Iar a doua întrebare, îi aduce în discuţie pe cei din unităţile germane care au ajutat autorităţile române, existând şi o înţelegere prealabilă între aceste două părţi. Unităţile Einsatzgruppe nu staţionaseră în Iaşi în zilele acelea, iar pogromul de la Iaşi a fost o producţie a iniţiativelor româneşti cu sprijinul german.

 În elaborarea unui asemenea act, au fost implicaţi mai mulţi factori: ordinul explicit al mareşalului Ion Antonescu, ajutat de Mihai Antonescu şi alţi câţiva miniştri, corpul judiciar militar şi civil, direcţia CFR şi salariaţii acesteia, precum şi cetăţeni români simpli din împrejurimi sau chiar din respectivul oraş. Documentele recente arată că ordinul explicit al mareşalului Ion Antonescu s-a schimbat pe parcurs, în timp ce pogromul a ieşit de sub control şi s-a transformat într-un adevărat abator uman. Tot aceste izvoare ne prezintă scopul final al acestui act: deportarea populaţiei evreieşti din Iaşi spre lagărul de la Târgul-Jiu, aşa cum se proceda şi cu ceilalţi evrei din Moldova şi din împrejurimi, spre a-i deporta spre lagărele din Ucraina.

Cele două „trenuri ale morţii” unde au fost înghesuiţi mii de evrei pentru ca apoi să fie lichidaţi în chinuri, reprezintă un capitol nefast din istoria noastră şi uneori chiar, necunoscută...dar şi necunoscut intenţionat. 

Citeşte continuarea pe historia.ro