Cel mai puternic cutremur care a afectat Bucureştiul a durat peste două minute. Capitala şi Marele Cutremur de la 1802

Calamităţile nu au fost străine Bucureştilor, cum nu au fost niciodată străine vreunui oraş din lume. Incendii, inundaţii, epidemii de ciumă sau cutremure, toate au făcut parte din peisajul istoric al Bucureştiului încă din cele mai vechi timpuri.

Toate au adus mari stricăciuni oraşului şi toate au adus mari greutăţi oamenilor. Incendiul din 1847, când au ars în jur de 2000 de case, 10 hanuri, iar daunele au fost estimate la vreo 30.000 de pungi cu aur, este poate cea mai mare nenorocire care s-a abătut vreodată asupra Capitalei ţării. La fel, ciuma din anii 1813-1814, care a ucis o mare parte din populaţia oraşului. Epidemia a primit numele de „ciuma lui Caragea” deoarece a coincis cu începutul domniei lui Ioan Gheorghe Caragea. Într-o scrisoare din acele vremuri către Vasile Alecsandri, Ion Ghica consemnează spusele unui cioclu către superiorul său: Azi am adunat 15 morţi, dar n-am putut îngropa decât 14, fiindcă unul a fugit şi nu l-am putut prinde.

Aici însă vom vorbi despre cutremurul din 1802,denumit de contemporani „Marele Cutremur”.  În memria colectivă aşa i-a rămas numele multă vreme, poate până la 1838 când a venit un alt cutremur aproape la fel de violent, sau poate până la 1940, când teritoriul României este din nou zguduit de un cutremur devastator. Oricum, aşa se refereau oamenii de rând la el. Cei mai învăţaţi, însă, au păstrat amintirea cutremurului în diferite cărţi şi în diferite manuscrise care au rămas posterităţii. Desigur, la fel ca mai toate calamităţile din acea vremea, şi aceasta era pusă pe seama lui Dumnezeu, care dorea pedepsirea păcătoşiilor pentru greşelile lor.

Mai multe pe historia.ro