O firma israeliana construieste pentru Teatrul Excelsior un sediu de 12.000.000 $

Ion Lucian a atras o investitie colosala pentru Teatrul Excelsior pe care il conduce. O firma israeliana va construi o cladire cu 12 etaje, chiar in locatia actuala, iar teatrului pentru copii ii vor

Ion Lucian a atras o investitie colosala pentru Teatrul Excelsior pe care il conduce. O firma israeliana va construi o cladire cu 12 etaje, chiar in locatia actuala, iar teatrului pentru copii ii vor fi alocate primele trei etaje. Constructia va avea parcare subterana si birouri de inchiriat, iar statul roman va fi proprietarul acesteia pe termen nelimitat. Domnule Ion Lucian, sunteti pe cale sa va impliniti un vis indraznet: sediu nou pentru Teatrul Excelsior, infiintat acum 15 ani. Ce valoare are investitia?
- O suma colosala - 12.000.000 $ - care zace de sase ani in banca. Incredibil! E o poveste pe care nimeni nu o crede, dar poate fi dovedita cu acte. Acum, in sfarsit, s-au semnat ultimele hartii si constructia poate demara in orice moment. Concret, se darama acest teatru si se ridica o cladire de 12 etaje, cu trei niveluri de parcare subterana. Trei etaje vor fi afectate viitorului Teatru Excelsior. A durat atat de mult sa folosim acesti bani pentru ca a fost nevoie de un inventar de aprobari si cred ca ne-au impiedicat si niste interese subterane, nu prea curate, pe care n-am reusit sa le identific. Acum totul e clarificat si se vede ca este o initiativa nepatata de nici un fel de subterfugiu. Dupa 20 de luni de la demolare, constructorul mi-a promis ca voi putea incepe repetitiile in viitorul teatru, pentru redeschiderea lui, cel tarziu in a 24-a luna.
- Cine a investit acesti bani?
- Un trust de constructii, al doilea ca dimensiune in Israel. Am fost invitat la inaugurarea Union-ului, unde l-am cunoscut pe boss-ul acestei companii, un cetatean roman, care mi-a promis un sediu nou. Noi vom functiona la trei etaje, iar deasupra vor exista birouri pe care firma le va inchiria timp de 29 de ani, pana isi va recupera investitia. Blocul ramane permanent in proprietatea statului roman. Cladirea in care functionam acum se va darama, in curand, iar noi vom avea o activitate itineranta. Timp de doi ani va trebui sa cutreieram prin Bucuresti, insa toti colegii ne-au asigurat ca ne vor pune scenele la dispozitie.
Cultura nu mai are loc de atatea talk-show-uri
- Aveti dificultati in a va mentine un personal stabil, luand in calcul salariile si conditiile pe care le oferiti?
- Salariile sunt aproape echivalente cu cele din alte teatre, asa ca oamenii nu se simt discriminati. Dar, cum toate salariile actorilor sunt ridicole, si ei se supun acelorasi dificultati. Avem avantajul ca jucam diminetile si angajatii mai pot colabora la radio si televiziune, dar la ultima, mai putin. Cultura nu mai are loc de atatea talk-show-uri. Toata satra asta politica agreseaza publicul.
- Exista o concurenta reala intre teatrele pentru copii din Bucuresti? Va trimiteti spioni la institutiile cu acelasi profil?
- Nu. Aceasta problema am anihilat-o inca de pe vremea in care Andrei Plesu era ministrul Culturii si a fost de acord cu infiintarea Excelsior-ului. El mi-a pus aceeasi intrebare: cat va fi de deranjanta concurenta unui nou teatru de copii in Bucuresti? I-am explicat ca mai este loc pentru cel putin inca unul in Bucuresti. Teatrele "Creanga", "Tandarica" si "Excelsior" sunt in permanenta pline, deci nu se pune problema unei concurente in sensul rau al cuvantului, ci doar una pe repertoriu.
- E placut sa conduci o institutie profitabila?
- Din punct de vedere economic nu este profitabila, pentru ca tarifele sunt adecvate publicului, fiind subventionate. Biletele, inclusiv transportul, costa 35.000 de lei. Este insa foarte rentabila din punct de vedere etic, pentru ca noi, de fapt, pregatim cohortele de public adult pentru toate salile, in viitorul indepartat. N-as putea sa ma plang, dar nici nu pot sa felicit autoritatile ca au inteles aceasta menire inaltatoare a teatrelor pentru copii. A fost o perioada cand si Nationalul era interesat sa asiguram sectiunea de teatru pentru copii. Acum e oarecum acoperit acest segment. Proiectul Abracadabra e un one-man show care vrea sa popularizeze teatrul in randul copiilor, dar nu este la nivelul Teatrului National, adica sa ofere o stagiune de spectacole cu marile valori ale repertoriului. TNB ar putea sa delecteze copiii cu "Tinerete fara batranete", "Harap Alb", adica montari de mare raspundere, din literatura noastra.
Comert cu violenta in emisiunile pentru copii
- Cum vi se par emisiunile pentru copii?
- Nu educa bine. Pana si in desenele animate, tot ce inseamna poanta si relatie este profilat pe violenta. Exista un intreg comert cu violenta in emisiunile pentru copii, pentru ca se nasc promotionalele care sunt cumparate de parinti, la indemnul celor mici. Se mai salveaza oarecum emisiunile pentru ei prin timide incercari de stiinta popularizata si concursuri. Si acestea sunt superficiale si minore ca forma si continut. De fapt, sunt tot niste reclame camuflate, pentru ca premiile sunt prilejuri de publicitate.
- Ce spectacole noi pregatiti?
- Pregatesc ceva foarte ciudat si indraznet: un prim spectacol din clasicismul adult, facut pentru copii. Regizorul Peter Bokor a realizat o dramatizare incantatoare dupa "Nasul" de Gogol. Scenografia si costumele sunt semnate de sotii Madescu. In paralel se repeta o comedioara muzicala, pe care am scris-o eu, axata pe un subiect SF si pe care o regizeaza Mircea Anca. Muzica o va compune, pentru prima oara, Ioan Gyuri Pascu.
- Se simte progresul Teatrului Excelsior in aplauze si incasari?
- N-am dus niciodata lipsa de asa ceva. Avem si un sistem foarte eficace, intretinut de contracte cu scolile, dar pe principii de optiune. Trimitem programul si fiecare scoala isi exprima dorinta de a vedea spectacolele noastre. Avem contract si cu RATB-ul, pentru transport dus-intors. N-as putea sa masor, sa cuantific atasamentul afectiv, in functie de frecventa si incasari, pentru ca au fost intotdeauna la maximum. Dar pot sa apreciez dragostea pentru ceea ce facem noi aici prin faptul ca spectacolele duminicale s-au inmultit, la cererea publicului particular, format din parinti si bunici, care se ocupa de educatia copiilor. Programam cate doua piese si constatam ca mai pleaca, dezolati, de la casa, cel putin 50-60 de parinti care nu mai au bilet. Functioneaza foarte bine si sistemul de retineri de bilete prin telefon.