"Am invatat in Romania demnitatea de a fi scriitor"

marturiseste scriitorul portughez Antonio Lobo Antunes, nominalizat de doua ori la Premiul Nobel, premiat cu Trofeul "Ovidius", de 10.000 de dolari, al Festivalului "Zile si Nopti de Literatura", de la Neptun-Mangalia

- Ati luptat in Angola, iar cand v-ati reintors in Portugalia, tocmai izbucnise "Revolutia Garoafelor" si, medic psihiatru fiind, ati alinat suferinta a mii de nefericiti la Spitalul de Psihiatrie din Lisabona. Intr-un fel sau altul, toate romanele dumneavoastra, de la "Memorie de elefant", "Moartea lui Carlos Gardel", "Manualul inchizitorilor" pana la "Ce vei face cand totul va arde", "Splendoarea Portugaliei" sau "Intoarcerea caravelelor" - care se va lansa, astazi, si la Bucuresti - vorbesc despre suferinta umana, despre sacrificiu si compasiune. Cat de bolnava este, de fapt, lumea in care traim? - Omul are, intotdeauna si oriunde, puterea de a-si regenera umanitatea, chiar trecand prin cele mai teribile tragedii. Frumusetile fardate si false sunt singurele care se risipesc la lumina zilei. Pana si setea de mister si nestiut, resimtita de imaginatia omului, nu este decat o forma deghizata a dorintei de a cunoaste. - Dar poate scriitorul, prin verbul lui, sa faca lumea mai buna, mai frumoasa? Sa inlature asperitati si nedreptati sociale ce par de netrecut? - Rolul scriitorului este de a scrie. Cat mai bine, daca se poate. Rolul lui este sa fie un martor al vremii lui. Si, asa cum spune poetul englez Keats, sa produca opere care sa aduca o raza de speranta si in constiinta cea mai intunecata. Lucruri care sa devina bucurii pentru o lume intreaga. Asa poate artistul, dupa parerea mea, sa aduca lumea mai aproape de adevar si intelepciune. - Ati castigat nu numai Premiul "Ovidius" al Festivalului "Zile si Nopti de Literatura", de la Neptun-Mangalia, in valoare de 10.000 de dolari, pentru calitatea operei dv., contributia adusa la afirmarea libertatii de expresie si a tolerantei interetnice, dar si interesul breslei pentru comunicarea din cadrul colocviului "Eu, celalalt". In fapt, cine este "celalalt"? - Tema pusa in discutie la intalnirea de la Neptun mi s-a parut extrem de importanta, mai ales in contextul actual, cand a devenit aproape o moda sa se vorbeasca despre "razboiul civilizatiilor". Sigur, "celalalt" poate fi alter ego-ul din fiecare, dar si omul din "celelalte" civilizatii, culturi, credinte. Dar eu, de exemplu, desi sunt, acum, pentru prima data in Romania, ma simt aici ca acasa. Sunteti latini, ca si mine. Avem un temperament asemanator, acelasi fel de a vedea lumea, de a intelege mersul lucrurilor. Important este ca dezbaterea pe aceasta tema sa dea de gandit cat mai mult. Si sa fim tot mai multi, cei ce scriu ori discuta despre asta. Este important sa privim existenta celorlalti fara prejudecati, sa-i acceptam si sa-i intelegem asa cum sunt. (Textul integral in Adevarul literar si artistic)