"Nimeni nu incearca sa gaseasca alternative la ce e deja "pe val""

Cristian Stefanescu, pe numele sau de scena Electric Brother, face parte din elita unui gen marginalizat pe nedrept la noi: muzica electronica. Pe nedrept, fiindca in strainatate adeptii romani ai

Cristian Stefanescu, pe numele sau de scena Electric Brother, face parte din elita unui gen marginalizat pe nedrept la noi: muzica electronica. Pe nedrept, fiindca in strainatate adeptii romani ai acestui stil sunt mult mai bine cotati decat acasa, premiati la prestigioase competitii europene, apreciati si tratati cu respect firesc. Intre granitele propriei tari, lucrurile se schimba... - Ai absolvit Facultatea de Litere. Cum se face ca ai ales, pentru a te exprima in plan artistic, o muzica la care te folosesti foarte putin de cuvinte? - Am impresia ca ascultatorului roman nu ii place daca mesajul este prea aproape de el. E prea bascalios sa il atingi cu cateva cuvinte cand e vorba de muzica. Daca e vorba de poezie, vine pregatit. In muzica vad, din pacate, ca nu merge decat cu glume gen Timpuri Noi, sub care poti strecura un mesaj inteligent. Ma amuz des cu prietenii traducand versurile hit-urilor de la MTV: "Baby, if you give it to me, I give it to you, I know what you want, you know I got it"... Functioneaza perfect in engleza, e un cantec de dragoste. Iti dai seama ce dezastru ar fi sa apara asa o piesa in romana? Ar ajunge pana la CNA. De asta prefer sa folosesc putine vorbe in romana... - Care este explicatia faptului ca, desi romanii sunt foarte competitivi la acest capitol, muzica electronica are regim de gen "underground" la noi? - Muzica electronica e underground la noi pentru ca nimeni nu ii da atentie, nimeni nu incearca, deocamdata, sa gaseasca alternative la ceea ce e deja "pe val". Pentru ca treaba merge foarte bine cu pop si manele. Posturile de radio, TV, revistele de muzica etc nu sunt interesate sa faca putina educatie. Sa arate publicului ca exista si altceva. Delta RFI este singurul post de radio care difuzeaza formatii romanesti de electro, hip-hop sau jazz. Publicatiile muzicale, cele care se adreseaza adolescentilor, nu sunt interesate de zona asta. E mai probabil sa apara un articol intr-un ziar politic sau economic la "cultura" decat intr-o revista citita de liceeni. - Nu e frustrant sa faci o muzica pentru care nu exista decat un public restrans? Ce se intampla cu orgoliul artistului, care pune mare pret pe adoratia maselor largi? - Nu e frustrant pentru mine, ma simt bine asa. Imi doresc doar sa ajung la cei care asculta muzica asemanatoare, cei carora stiu ca o sa le placa, dar mi-e teama ca si asta e greu. Pe de alta parte, mase largi in Romania inseamna, in general, betie si bataie, ori eu sunt un tip pasnic... - Este, pana la urma, electro un stil elitist? - Nu cred. Nu stiu daca sa judecam raportandu-ne la ce se intampla aici sau sa ne gandim la stilul electro in Europa. E un stil ca oricare altul...de la muzica de dans la cea de relaxare, iti ofera orice. Nu cred ca poate fi elitist. De cand Cafe del Mar e o compilatie atat de cunoscuta in toata lumea, nu mai poate fi vorba de elitism. - Toata lumea vorbeste despre evolutie, despre standarde ridicate. Ce inseamna, pentru Electric Brother, progresul? - Nici un disc si nici un concert fara afise, fara reclama la radio, fara proiectii video, fara sunet decent, fara bilete la intrare. Noi ne straduim, de partea asta, sa facem asa, dar am impresia ca tragem numai noi si nu merge. Trebuie sa puna si ceilalti, care sunt implicati in fenomen, "mana la treaba".