"A avea imaginatie nu inseamna sa poti inventa magari zburatori"

Vineri, 28 noiembrie, am avut parte de o seara, daca nu de vis, cu siguranta la care nici nu visasem. O seara de noiembrie calda si fara nori, una din dulcile seri ale sfarsitului de toamna care, desi

Vineri, 28 noiembrie, am avut parte de o seara, daca nu de vis, cu siguranta la care nici nu visasem. O seara de noiembrie calda si fara nori, una din dulcile seri ale sfarsitului de toamna care, desi nu te pot scoate din minti, te scot fara gres din casa. Asa ca n-am gasit nici un lenes pretext de a ramane in living cu cartea si televizorul deschise, cu un ceai cald in cana de lut. in fond, as fi putut telefona ca nu pot veni si as fi putut amana interviul pentru sambata dimineata. Dar n-am facut-o si imi pare bine. Pentru ca, de-as fi facut asa, n-as mai fi putut istorisi nimic despre intalnirea marelui scriitor spaniol Luis Landero (Barcelona, 1948) cu hispanisti, studenti la litere si numerosii prieteni pe care, doar in cateva zile, si i-a facut in Romania. Locul acestei speciale intalniri a fost vesnic ospitalierul Institut Cervantes, sub bagheta, de data aceasta la propriu magica, a doamnei Juana Zlotescu-Simatu, pe care -desigur in semn de admiratie pentru neobositele eforturi si inteligentele initiative in vederea apropierii a doua culturi "laterale" ale Romanitatii, cea hispanica si cea romana- unii dintre cei mai mari oameni de arta si cultura din tara in forma unei piei de taur o striga cu admiratie si prietenie pe romaneste: Ioana. Cu putin timp inainte se incheiase la Targul de carte "Gaudeamus" festivitatea de lansare a unuia dintre cele mai cunoscute romane ale lui Luis Landero: Los juegos de la edad tardia, in traducerea inteligenta si inspirata a profesorului Coman Lupu de la Universitatea Bucuresti: Jocurile varstei tarzii. Au urmat, in sala mare a Institutului, un schimb de impresii de la lansare, intrebarile prietenesti, pertinente si indraznete ale traducatorului, la care Luis Landero a raspuns nuantat si uneori amuzat, comentariile de cititor avizat, uneori chiar deconcertante, ale redactorului de carte, fost fizician, actual dramaturg, Vlad Zografi, totul asezonat cu sinceritatea iesita din comun a acestui mare scriitor si visator care este Luis Landero. - Acum, la cumpana dintre milenii, evolutia independenta a romanului afecteaza insasi conditia scriitorului. Mi se pare ca acesta abandoneaza cariera de simpatic vagabond prin dulcile tinuturi ale fictiunii, pentru a se transforma intr-un distins cunoscator al teoriei literaturii si al retoricii, invatand tehnicile si strategiile scrisului in scoli speciale. Nu ti se pare ca aceasta schimbare de conditie ii afecteaza si chiar distruge intrucatva imaginatia? - Eu cred ca arta scrisului e o meserie solitara si, ca atare, esenta ei nu se poate nici preda, nici invata. Fiecare invata in mod obiectiv de la un maestru, asa cum se obisnuieste in pictura, muzica sau film. Exista, desigur, o tehnica, ce poate fi predata si insusita, dar incepand de aici scriitorul redevine solitar. Poate fi "monitorizat" un timp, dar unul foarte scurt. Lucrul acesta ii poate afecta imaginatia, dar fiecare este fidel propriilor demoni. Si apoi, imaginatia poate fi consolidata. Bunuel povestea ca dedica zilnic o jumatate de ora povestirii unei intamplari, pentru a-si exersa imaginatia, la fel cum iti poti antrena muschii. Dar acum asta a devenit o povara, e mai usor sa privesti la televizor. De altfel, foartea adesea, imaginatia se naste din observatie. Trebuie, desigur, sa ai rabdare pentru a observa, sa-ti accepti solitudinea, sa inveti sa privesti, pentru ca a avea imaginatie nu inseamna sa inventezi magari zburatori. A avea imaginatie inseamna sa stii sa privesti lucrurile, oamenii, semenii din jur, dar mai ales sa stii sa observi, inainte de orice. Scriitorul e un bun observator si din insesi observatiile lui sare scanteia imaginatiei. (Textul integral in "Adevarul literar si artistic")