"Atata vreme cat dansam prin baruri si pe la noi prin dormitoare, dansul contemporan abia supravietuieste"

Bucurestiul este una dintre capitalele in care dansul contemporan nu are o reprezentare coerenta, in care spectacolele, atunci cand exista (dupa desfiintarea, la inceputul anului, a centrului MAD,

Bucurestiul este una dintre capitalele in care dansul contemporan nu are o reprezentare coerenta, in care spectacolele, atunci cand exista (dupa desfiintarea, la inceputul anului, a centrului MAD, numarul reprezentatiilor de gen a scazut dramatic), sunt "pitite" prin baruri, furisate in teatre, ca niste "infractori culturali". Aceasta stare de anormalitate nu este cauzata, in nici un caz, de reactiile unui public traditionalist, ci de un cadru legislativ vitreg si de o indiferenta greu de imaginat, din partea Ministerului Culturii si Cultelor. Cu toate acestea, niste dansatori si coregrafi carora le pasa de dans, chiar daca traiesc intr-o tara in care aceasta componenta artistica e la limita supravietuirii, se "incapataneaza" sa creada in viitorul acestei arte. Rasplata lor sunt contractele, aprecierile in strainatate si organizarea, din doi in doi ani, la Bucuresti, a unui festival international de dans. Cel care a facut, anul acesta, ca "BucurESTI.VEST" sa existe este coregraful Cosmin Manolescu, care ne-a vorbit despre realitatea dansului contemporan romanesc. - Acum, dupa ce a vazut in cadrul amplu al unui festival cat de bine au fost primite spectacolele, credeti ca Ministerul Culturii isi va schimba pozitia si va inlocui indiferenta cu un ajutor pentru dans? - Ma intreb daca reprezentantii ministerului au fost macar la spectacole. Nu cred ca se va schimba ceva, asa cum nu s-a schimbat nimic nici dupa editia din 2001. Chiar daca aceasta editie a fost mai bogata, au fost spectacole de alta factura, aducand si spectacole in aer liber, la Curtea Veche, pe strada Lipscani, acesta din urma provocand reactii destul de dure. Sunt si filme, este si expozitia de fotografie, va fi spectacolul american care propune o vizionare prin intermediul unei oglinzi, artistii dansand printre spectatori pe niste platforme instalate, va fi spectacolul din Cehia, in care va dansa si o femeie in varsta de 77 de ani. Ma intreb daca nu este o oferta prea bogata pentru publicul bucurestean, care nu este obisnuit cu asa ceva si, la un moment dat, o asemenea infuzie de dans ar putea parea derutanta. In prima parte a festivalului, in zilele dedicate platformei balcanice am fost surprinsi placut sa vedem ca salile au fost pline, chiar daca nu erau nume foarte cunoscute si chiar daca spectacolele au fost pe scene diferite, la Teatrul Bulandra, la Teatrul Odeon si la Casa de Cultura "Nicolae Balcescu", lucru ce demonstreaza un interes din partea publicului, ceea ce ar trebui sa dea de gandit celor care au in vedere viitorul culturii in Romania. Ca sa revenim la Ministerul Culturii, eu nu vad nici o solutie optimista, pentru ca felul in care s-au manifestat pana acum nu da nici o sansa dansului romanesc. Nu exista nici un specialist in dans la minister si nimeni care sa dea, cat de cat, o orientare sau un sprijin punctual. Anul trecut, de exemplu, a avut loc intalnirea dintre Ministerul Culturii, Parlament si sectorul dans, cu coregrafi, critici de dans, directori de companie, directori ai centrelor culturale straine, iar una dintre cererile clare adresate ministerului era incadrarea unui specialist, a unui consultant artistic pe probleme specifice de dans, care sa poata sa aiba o viziune, sa poata impuna ministerului o deschidere catre aceasta arta. A trecut mai mult de un an si deocamdata nu s-a intamplat nimic. In aprilie, sectorul independent a revenit cu o scrisoare deschisa adresata ministrului Culturii, care fusese invitat de ministrul Culturii francez sa participe la un spectacol la Teatrul Odeon. Nici macar acolo ministrul nu a venit si acest lucru spune foarte multe. N-a putut sa faca un gest de eleganta diplomatica, ministrul francez al Culturii gasindu-se acolo singur cu suita sa, fara ca MCC sa fie reprezentat de cineva. Cat despre scrisoarea noastra, aceasta a ramas pana acum fara raspuns. Dansul va ramane in continuare, cel putin pana dupa alegeri, in aceeasi situatie, singura solutie fiind o noua formula guvernamentala mai tanara, care sa aiba nu numai patrimoniul in politica sa culturala, ci si arta contemporana. Doar faptul ca artistii romani danseaza mai mult in strainatate decat in Romania ar trebui sa puna pe ganduri Ministerul Culturii. - Ce se va intampla cu tinerii care sunt acum elevi ai liceelor de coregrafie sau studenti? - Va urma ori un exod de artisti catre strainatate, deoarece artistii care deja au inceput sa fie prezenti pe scenele internationale vor deveni, probabil, rezidenti ai oraselor respective (li se va oferi sprijin financiar si vor incepe sa lucreze acolo), ori dansatorii se vor indrepta spre alte meserii din care isi vor putea castiga existenta, pentru ca din dans, la ora actuala, nu se poate trai in Romania. Textul integral in Adevarul literar si artistic