Vârful poeziei româneşti

„Poezii“ de Mihai Eminescu

JOI, 6 IANUARIE Volumul „Poezii“, de Mihai Eminescu, va fi distribuit cu „Adevărul“, la preţul de 12,99 lei. Astăzi puteţi achiziţiona într-un singur volum „Othello“ şi „Îmblânzirea scorpiei“, de Shakespeare. Săptămâna viitoare v-am pregătit capodoperele eminesciene.

„Ediţia de faţă cuprinde toate poeziile lui Eminescu publicate de el însuşi de la 1870, când poezia lui devine autonomă, pănă la 1883, când poetul se îmbolnăveşte; apoi, toate cele tipărite în timpul boalei lui; precum şi câteva dintre cele aflate după moartea poetului, în manuscrise", scria criticul Garabet Ibrăileanu în prefaţa cărţii.

Ediţia îngrijită de G. Ibrăileanu are gravuri de A. Brătescu-Voineşti. Ibrăileanu mai arată că ordinea poeziilor în această ediţie este cea a apariţiei lor în reviste, care corespunde, fără îndoială, cu ordinea compunerii, „sau, mai exact - căci Eminescu avea obiceiul să lucreze la mai multe poezii în acelaşi timp - cu ordinea definitivării lor".

Poezii nemuritoare

Editorii şi-au permis o singură abatere, mai spunea Ibrăileanu: au pus „Epigonii" înainte de „Venere şi Madonă", „pentru că în «Epigonii» Eminescu îşi expune oarecum o profesie de credinţă şi, făcând bilanţul literaturii care l-a precedat, îşi ia parcă un suprem adio de la scriitorii dinaintea lui, pe care i-a iubit şi dintre care pe unii i-a şi imitat până atunci, în poeziile de adolescenţă".

În volum se găsesc, printre altele, poezii precum „Epigonii", „Venere şi Madonă", „Mortua est!", „Sara pe deal", Scrisorile, „ Glossă", „Criticilor mei", la un loc cu poezia „în formă populară" „Revedere".

„Poeziilor inspirate de scriitori străini şi publicate în timpul boalei poetului, aşadar fără participarea lui conştientă, le-am indicat isvorul (la tabla de materii) - ceiace, după cum rezultă din manuscrise, ar fi făcut desigur Eminescu însuşi, dacă şi-ar fi publicat chiar el, mai înainte, aceste poezii", explica Garabet Ibrăileanu demersul editorial.

Un singur fel de corecturi şi-au permis editorii: greşelile evidente de tipar, dintre care unele creau chiar non-sensuri. „La aceasta ne-am folosit, ca să ştim ce a vrut să spună poetul, de manuscrisele de la Academie", puncta Ibrăileanu.

Corecturi pe manuscris

În tot timpul activităţii lui literare, în conştiinţa lui Eminescu, ca şi a mai tuturor scriitorilor de pe atunci, s-a dat o luptă între forma dialectală a unor cuvinte şi forma lor literară.

„Desigur că Eminescu, dacă şi-ar fi pregătit el însuşi volumul, şi-ar fi unificat limba, adoptând până la urmă fără îndoială forma literară, la care se vede că tindea conştient. Dacă ne-am permis să facem noi această unificare în sensul literar, am făcut-o deci fiind siguri că nu-l trădăm", afirma Ibrăileanu.

"Dacă Eminescu şi-ar fi pregătit singur volumul, el ar fi dat poeziilor o ordine psihologică şi estetică."
Garabet Ibrăileanu
critic literar