"Lupul de stepă" se distribuie joi cu "Adevarul"

Romanul „Lupul de stepă“, de Hermann Hesse, va fi distribuit joi împreună cu ziarul „Adevărul“, la preţul de 12,99 lei. Hermann Hesse, autorul unor romane precum „Siddharta“, „Jocul cu mărgele de sticlă“ sau „Narcis şi Gură de Aur“, a câştigat Premiul Nobel pentru Literatură în 1946.

Publicat în 1927, „Lupul de stepă" („Steppenwolf") reflectă conflictul dintre viaţa spirituală, interioară, şi viaţa reală, în mijlocul societăţii.
 De altfel, în acest roman cu puternic substrat autobiografic, Hesse îşi exprimă în continuare dorinţa de împlinire a individului, prin apelul la misticism. Spirit solitar, protagonistul Harry Haller cade pradă propriilor gânduri şi se izolează de ceilalţi. Nedescoperind sensul vieţii, îl frământă ideea sinuciderii, însă îi lipseşte curajul de a o pune în aplicare.

„Oamenii curajoşi şi de caracter par întotdeauna siniştri celorlalţi", spunea Hermann Hesse, care îşi descrie personajul principal astfel: „A fost odată un anume Harry, căruia i se zicea lupul de stepă. Umbla pe două picioare, purta îmbrăcăminte şi era om, dar de fapt nu era altceva decât un lup de stepă. Învăţase multe din câte pot învăţa oamenii cu mintea deschisă şi era un bărbat destul de inteligent. Un singur lucru nu învăţase însă: cum să fie mulţumit de el însuşi şi de viaţa lui".

INTRĂ ÎN MAGAZINUL ONLINE AL ADEVARUL

Nobel pentru idealism şi stil

Scriitorul elveţian de origine germană Hermann Hesse a primit Nobelul literar în 1946. Motivaţia juriului Academiei Suedeze a fost următoarea: „pentru inspiratele sale scrieri care, crescând în îndrăzneală şi putere de pătrundere, exemplifică idealuri umanitare clasice şi înalte calităţi ale stilului".

Nouă  premii pentru literatură i-au fost conferite lui Hermann Hesse, între 1906 şi 1955. În acelaşi an cu Premiul Nobel pentru Literatură, scriitorul a fost distins şi cu Premiul Goethe al oraşului Frankfurt. „Fără cuvinte, fără scris şi fără cărţi n-ar exista istorie, n-ar exista conceptul de umanitate", spunea Hesse.

S-a născut în familia unor misionari protestanţi din Calw, oraş din ţinutul Württemberg, în 1887. O copilărie agitată, cu mutări din Germania în Elveţia şi înapoi, cu schimbări de şcoli şi cu incompatibilitatea copilului cu educaţia religioasă stabilită de părinţi, contribuie la formarea unui temperament delicat, instabil. O încercare de suicid pune capăt frecventării şcolii teologice.

Este urmată de un tratament în clinica de psihiatrie şi de încercarea eşuată a mai multor meserii.Hesse a fost interesat de lucrul într-o librărie din Tübingen. Munca în sine şi lecturile ample din Goethe, Lessing, Schiller sau mitologia greacă au favorizat hotărârea de a deveni scriitor. În 1899 a publicat primul său volum de versuri, „Cântece romantice", şi o carte de proză scurtă, intitulată „O oră după miezul nopţii". Consacrarea ca scriitor a venit în 1904, odată cu apariţia primului său roman, „Peter Camenzind".

Prima căsătorie, cu Maria Bernoulli, din celebra familie de matematicieni, a trecut prin momente dificile, determinate de instabilitatea psihică a soţiei, accentuată şi de izbucnirea Primului Război Mondial. Hesse, care până la război mai publicase romanul „Gertrude", pe care l-a considerat mai târziu o nereuşită, s-a înrolat în armată. Inapt pentru luptă, a fost repartizat la partea administrativă, unde s-a ocupat de prizo-nierii de război. Atacat de presa germană pentru poziţiile sale politice, autorul s-a apropiat de Theodor Heuss şi de Romain Rolland, ale căror idei pacifiste le împărtăşea. O cădere psihică îl obligă, în 1916, la psihoterapie. Aşa l-a cunoscut pe Carl Gustav Jung şi a reuşit să transfere neliniştea în creaţie. Rezultatul, romanul „Demian", scris în numai trei săptămâni şi publicat în 1919 sub pseudonimul Emil Sinclair.

Scrieri autobiografice

În 1919 a divorţat şi s-a mutat în partea italiană a Elveţiei, la Montagnola. Tot acum a început să picteze. Descoperirea picturii a devenit subiectul povestirii „Ultima vară a lui Klingsor", apărută în 1920. O veche preocupare pentru India, datând încă din copilărie, apare în povestirea „Siddharta" din 1922. I-au urmat două scrieri autobiografice, pe un ton ironic, „Kurgast" (1925) şi „Călătorie la Nürnberg". Ambele prefaţează noul roman „Lupul de stepă".

Până la cel de-al Doilea Război Mondial mai apare o serie de povestiri, între care se detaşează „Călătorie în Est" (1931), o prefigurare a ultimului şi celui mai important roman al său, „Jocul cu mărgele de sticlă". Începând din 1933 şi-a ajutat prietenii intelectuali refugiaţi din Germania nazistă, printre care Bertolt Brecht şi Thomas Mann, şi a devenit persona non grata în Germania.

INTRĂ ÎN MAGAZINUL ONLINE AL ADEVARUL