Tentaţiile din vitrina iubirii

Romanul „La paradisul femeilor”, de Émile Zola, va fi distribuit peste o săptămână, împreună cu ziarul „Adevărul”, la preţul de 10, 99 lei. În cartea frescă a secolului al XIX-lea, o femeie intră într-o lume depravată, în care principiile morale nu contează.

Émile Zola (1840-1902), cel mai important exponent al naturalismului francez şi european, a devenit celebru pentru ciclul „Les Rougon-Macquart", în care urmăreşte saga a cinci generaţii în două ramuri ale unei familii, respectabilii Rougon şi infamii Macquarts. Romanul „La Paradisul femeilor", publicat în 1883, este cel de-al unsprezecelea volum al seriei. Cartea, care va fi distribuită pe 25 martie de „Adevărul", este tradusă de Diana-Irina Gabor.

Personajul Octave Mouret, rămas văduv, face furori în rândul sexului frumos, mai ales că-şi tentează amantele cu minunăţiile din magazinul său parizian, „La Paradisul femeilor", un adevărat alcov al simţurilor şi al privirilor. Ţesăturile delicate, din mătase, blănurile, pălăriile ochioase şi fistichii, ciorapii, satinurile, catifelele expuse opulent şi strălucitor în vitrine atrag ca un magnet privirile frumoaselor doamne.

Lovitură de marketing

Octave Mouret vinde tot ceea ce o femeie şi-ar fi putut dori în 1883, cu un marketing inovator, care face furori. El dă lovitura în detrimentul micilor întreprinzători din cartier. Denise, care se angajează în magazinul lui, este singura care-i rezistă patronului, prin principiile sale morale puternice. Povestea lor de iubire este parte a unui tablou social extraordinar, în care sunt descrişi comercianţii din secolul al XIX-lea, cu obiceiurile lor, într-o analiză fină, cu observaţii pertinente, de un rafinament psihologic deosebit.

Virtuţi şi vicii

Pe fundalul celui de-al doilea imperiu francez, romanul urmăreşte influenţa eredităţii asupra violenţei, alcoolismului şi prostituţiei. Scriitorul a dorit să ilustreze convulsia fatală ce însoţeşte naşterea unei noi lumi, la începutul unui secol de libertate. Romanul este despre „o familie care nu se poate abţine în goana de a poseda toate bunurile pe care progresul le pune la dispoziţie şi care deraiază din cauza propriului avânt".

Din punct de vedere fiziologic, membrii din Rougon şi Macquart reprezintă o „succesiune lentă de accidente nervoase (...), în urma unei prime leziuni organice, şi care determina la fiecare din indivizii acestei familii, după mediul lor respectiv, sentimentele, dorinţele, pasiunile, toate manifestările omeneşti, naturale şi instinctive, ale căror produse capătă numele convenţionale de virtuţi şi vicii".

Émile Zola considera că romancierul trebuie să fie un „experimentator" şi „un factor indiscutabil de progres", un inovator care poate să schimbe cutumele literare sau politice ale vremurilor.