Raskolnikov sunt eu!

Ilustraţie din volumul publicat de Editura Adevărul

Primul volum al romanului „Crimă şi pedeapsă“, de Fiodor Mihailovici Dostoievski, va fi distribuit gratuit mâine, împreună cu ziarul „Adevărul“. Volumul al doilea poate fi achiziţionat începând de joia viitoare, la preţul de 12,99 lei.

„Inima oamenilor nu e decât un câmp de luptă între Dumnzeu şi diavol", nota în jurnal Dostoievski, omul şi artistul căruia nimic din ce e omenesc nu i-a fost străin. Povestea studentului Raskolnikov, una dintre cele mai profunde şi mai rafinate variaţiuni pe tema sufletului ca un câmp de luptă din întreaga literatură, a apărut cam la zece ani după ce scriitorul văzuse moartea cu ochii. La 28 de ani, petrecuse opt luni într-o închisoare din Siberia, osândit din cauza apartenenţei la o grupare radicală de intelectuali subversivi faţă de ţarul Nicolae I. Salvarea venise după ce stătuse în faţa plutonului de execuţie. Urmaseră patru ani de muncă silnică în aceeaşi Siberie, ani în care se transformase în reacţionar, îmbrăţişând cu fervoare credinţa propovăduită de Biserica Ortodoxă Rusă.

Romanul unei confruntări

Ceva din biografia acestei conştiinţe neliniştite s-a transferat, pe căi neştiute, în biografia fictivului Raskolnikov, eroul care te înspăimântă, la lectură şi la relectură, pentru că te poţi trezi spunându-ţi „Raskolnikov sunt eu". Studentul care se visează un alt Napoleon te îngrozeşte prin omenescul lui, sinonim cu absurdul, nu prin lupta în sine dintre Dumnezeu şi diavol, care se dă istovitor în conştiinţa lui, ci prin nesfârşirea ei. În 1866, anul apariţiei, romanul acestei confruntări indecidabile a fost un şoc şi un şoc a rămas de atunci, chiar şi pentru minţile cele mai cuprinzătoare.

Criticul american Harold Bloom, autorul arhicunoscutului studiu „Canon occidental. Cărţile şi şcoala epocilor", a inclus capodopera dostoievskiană, prezentă în manualele şcolare şi în cursurile universitate din întreaga Europă, printre lecturile obligatorii. Dacă le pierzi, nu vei afla niciodată ce înseamnă literatura şi cine este fiinţa numită om. În alt studiu, „Cum să citim şi de ce", acelaşi savant apărător al scriitorilor canonici are dreptate să afirme că, la un secol şi peste trei decenii de la publicare sa, cartea lui Dostoievski rămâne cea mai bună scriere poliţistă care s-a scris vreodată. „Trebuie s-o citim", pledează criticul, „pentru că ne schimbă conştiinţa, ca şi piesele lui Shakespeare".

Pe nisipuri mişcătoare

Cei care vor intra pentru prima dată în povestea studentului ucigaş, petrecută într-un oraş mucegăit şi întunecat, kafkian înainte de Kafka, vor intra pe tărâmul nisipurilor mişcătoare şi vor simţi, poate, că nu ajung la liman. Cu cât înaintează, cu atât de afundă în iţele unei istorii de nedescâlcit. Îl vor însoţi pe Raskolnikov înainte, în timpul şi după crimă, vor vedea cu ochii tulburaţi ai personajului care-şi spune povestea, dar şi cu propriii ochi, o vor cunoaşte pe Sonia, prostituata sfântă care întrupează crezul lui Dostoievski în mântuirea prin suferinţă, vor da piept cu Svidrigailov, unul din marii nihilişti ai lui Dostoievski şi ai romanului european. Citind, se vor va trezi prinşi într-o mulţime de întrebări. Cum ajunge Raskolnikov criminal, de fapt?

De ce e chinuit de sentimentul vinovăţiei înainte de a săvârşi fapta pe care doreşte s-o săvârşească şi, în acelaşi timp, de ce căinţa îşi face prea puţin loc în comportamentul său? De ce nu-şi transformă romancieul personajul într-un vinovat mântuit, lăsându-l să se zbată creştineşte între Dumnezeu şi diavol? Cât despre răspunsuri, ele se află nu numai în „Crimă şi pedeapsă", ci şi în toate celelalte scrieri ale lui Dostoievski.
Odată descoperit, Raskolnikov este de neuitat şi se află în noi. Iar Dostoievski, odată citit, trebuie recitit, fiindcă literatura lui e „rezistentă la lectură". Aşa că povestea continuă la fiecare lectură.

Alte titluri din colecţia „101 cărţi de citit într-o viaţă"

„Muntele vrăjit", de Th. Mann
„Lupul de stepă", de H. Hesse
„Odiseea spaţială", de Arthur C. Clarke