Peripeţii la „Nunta lui Figaro“

„Mari spectacole de operă“

Al şaselea titlu din colecţia „Mari spectacole de operă“ va fi distribuit cu „Adevărul“. Libretul operei lui Mozart este o comedie de situaţie. Pachetul oferit de ziarul „Adevărul“, cu album, CD şi DVD, costă 19,99 lei.

Operă bufă în patru acte a lui W. A. Mozart (1756-1791), cu libretul lui Lorenzo Da Ponte, după comedia  „Le mariage de Figaro" de Pierre-Augustin Caron de Beaumarchais, a avut premiera la Burgtheater, la Viena, la 1 mai 1786.

Înregistrările oferite mâine în pachetul „Adevărul" sunt de la Glyndebourne, în anul 1973 (DVD) şi de la Viena 1955 (CD). Pe DVD a fost înregistrată Orchestra Filarmonicii din Londra, dirijată de John Pritchard, în regia lui Sir Peter Hall.

Personajul principal Figaro este interpretat de baritonul Knut Skram, Susanna de soprana Ileana Cotrubaş, iar contesa Almaviva, de soprana Kiri Te Kanawa. Spectacolul lui Erich Kleiber de la Vien a din 1955, înregistrat pe CD, rămâne un punct de referinţă până în ziua de astăzi. Meritul i se datorează îndeosebi inegalabilului dirijor, tatăl la fel de  legendarului Carlos Kleiber.

Potrivit lui Hermann Abert, autorul unei biografii  critice dedicate compozitorului, Mozart a modelat personaje  „în care, eliberată de orice urmă de patos moral, prin însăşi forţa  neprevăzutului cotidian, se oglindeşte eterna bogăţie a vieţii  omeneşti. Ele nu condiţionează nimic, nu demonstrează nimic, acţionează doar mânate de o mare poftă de viaţă".

Operă bufă

Textul lui Beaumarchais este o comedie tipică de situaţie: Mozart construieşte intriga prin intermediul replicilor rapide, graţie căruia personajele apar într-o mişcare continuă şi imprevizibilă, diferită de statismul psihologic caracteristic operei bufe. 

Toate aceste elemente scot în evidenţă exact ceea ce afirma  cunoscutul muzicolog Massimo Mila: „ «Nunta lui Figaro» nu  este doar o operă bufă all'italiana, ci şi o specie a artei dramatice  de o factură atât de înaltă, încât toate categoriile preexistente, comedie şi tragedie, se estompează la o comparaţie  cu autenticitatea absolută a naturii sale artistice, ce nu poate fi cuprinsă în formulele genurilor prestabilite".