Omul într-o societate birocratică absurdă

Volumul „Taras Bulba. Mantaua. Nasul. Vii“ de N. V. Gogol va fi distribuit, împreună cu ziarul „Adevărul“, la preţul de 10,99 lei. Fiinţa umană în relaţie cu un univers care o depersonalizează este una dintre temele care au asigurat perenitatea operei scriitorului rus.

Clasic al literaturii de secol XIX, Nikolai Vasilievici Gogol a rămas unul dintre cei mai influenţi scriitori din toate timpurile. Forţa scrierilor sale - roman, proză scurtă şi piese de teatru - se datorează în primul rând viziunii nuanţate asupra omului determinat social, constrâns să existe şi să funcţioneze în limitele unei societăţi adesea ridicole şi absurde. Elementele de umor şi de absurd alcătuiesc un amestec inteligent, nuanţat şi neperimat.

Volumul publicat de Editura Adevărul cuprinde cele mai cunoscute povestiri ale scriitorului. „Mantaua" şi „Nasul" sunt celebre, rămânând la fel de relevante şi pline de farmec ca la data apariţiei.

Ampla povestire „Mantaua", mină de aur pentru numeroşi regizori de teatru, inclusiv pentru cei din România, ilustrează desăvârşit iscusinţa scriitorului de a pune în lumină destinul individual al omului condiţionat de destinul unei societăţi absurde, care îl transformă într-o rotiţă insignifiantă dintr-un mecanism tragicomic. Stârnind şi râsul, şi plânsul, cuceritorul Akaki Akakievici, protagonistul povestirii, este un funcţionar mărunt şi banal, care duce o existenţă ştearsă, de slujitor al birocraţiei.

O rotiţă într-un mecanism

Personalitatea eroului care-şi duce zilele printre acte care trebuie copiate este anihilată de stupiditatea, de lipsa de înţelegere şi de superficialitatea universului birocratic în care funcţionează. Redus la statutul de rotiţă impersonală, Akaki rămâne doar un instrument pasiv. Pasivitatea lui se răzvrăteşte numai atunci când în viaţa lui, în care nu se întâmplă niciodată nimic, survine un „eveniment": i se fură mantaua cea nouă, plătită cu eforturi considerabile.

Victimă fără vină, Akaki Akakievieci merge pe un drum necruţător. Nedreptatea, fatalitatea şi absurdul îl duc spre o moarte la fel de nedreaptă şi de absurdă. Iar dispariţia măruntului conţopist, a unei rotiţe din mecanism, trece neobservată. „A dispărut pentru totdeauna o fiinţă care n-a găsit apărare la nimeni, nimănui n-a fost dragă şi n-a interesat pe nimeni", iată cuvintele cu care Gogol descria moartea măruntului conţopist.