Ia-ţi „Contele de Monte-Cristo“!

MÂINE, 12 IANUARIE  „Adevărul“ lansează seria de autor Alexandre Dumas, distribuind gratuit primul volum al celebrului roman. Începând cu 19 ianuarie, când va apărea al doilea volum al romanului, celelalte 19 numere ale colecţiei vor costa 13,99 lei.

Noua colecţie va cuprinde nouă titluri ale marelui scriitor, editate de-a lungul a 20 de volume, câte unul în fiecare miercuri. Printre acestea se vor afla cele mai cunoscute titluri semnate de Alexandre Dumas-tatăl (1802-1870): „Contele de Monte-Cristo" (care va apărea în 4 volume), „trilogia muschetarilor" - „Cei trei muschetari", „După 20 de ani" şi „Vicontele de Bragelonne" -, „Regina Margot", „Laleaua neagră".

„Contele de Monte-Cristo" este deseori considerat, alături de „Cei trei muschetari", ca fiind cea mai populară operă purtând semnătura lui
Alexandre Dumas. Scrierea cărţii era definitivată în 1844, dar geneza acesteia s-a întins, ca şi în alte cazuri, pe o perioadă mai lungă. Cartea a fost publicată pentru prima oară în foileton, în „Journal des Débats", pe parcursul a 18 părţi, a căror apariţie a avut loc de la 28 august 1844 până la 15 ianuarie 1846. În volum, a fost publicată pentru prima oară la Paris, la editura Pétion, tot în 18 volume, în 1844 şi 1845.

Tot Dumas a scris un set de trei piese care, împreună, spun întreaga poveste din roman: „Monte Cristo" (1848), „Contele de Morcerf" (1851) şi „Villefort" (1851). Capodopera scriitorului francez a servit ca sursă de inspiraţie pentru un mare număr de alte romane, precum „Ben-Hur" (1880), de Lewis Wallace. Printre cele mai notabile continuări ale cărţii, se numără „Le Fils de Monte-Cristo" (1881) şi „Le Trésor de Monte-Cristo" (1885), ambele de Jules Lermina, „The Countess of Monte Cristo" (1869), de Jean Charles Du Boys, „The Wife of Monte Cristo" (1946).

Ecranizările cărţii sunt destul de numeroase, dar niciuna dintre ele nu poate înlocui lectura capodoperei scrise de Dumas. Complexitatea intrigii, seria imensă de planuri prin care Edmond Dantès aranjează de-zastrul familiilor celor trei principali inamici ai săi -   Mondego/Morcerf, Villefort, Danglars -, profunda dramă psihologică nu pot fi surprinse în spaţiul ecranizărilor obişnuite, care au preferat să simplifice sau să omită cele mai complexe ploturi ale cărţii. Printre cele mai notabile ecranizări se află cea clasică, din 1934, cu Robert Donat, cea TV din 1975, cu Richard Chamberlain, şi remake-ul din 2002, cu James Caviezel.