Din misterele geografiei

Romanul „Minunatul Orinoco“, de Jules Verne, va fi distribuit, împreună cu ziarul „Adevărul“, la preţul de 11, 99 lei. Expediţiile înfăţişate în multe romane ale celebrului scriitor francez sunt esenţiale pentru descoperirea lumii. Însă cel puţin o enigmă rămâne întotdeauna neelucidată.

Şi în „Minunatul Orinoco", din care nu lipsesc elementele specifice literaturii verniene, cititorul este invitat, ca de obicei, într-o aventură.

Totul porneşte de la o gâlceavă între trei geografi - Miguel, Felipe şi Verinas - cu privire la izvorul fluviului Orinoco din Venezuela.
Această necunoscută a geografiei îi convinge să pornească în expediţie. Cunoştinţele despre marele fluviu cu care se mândresc venezuelenii, curs de apă încă necartografiat, sunt precare:

„«Orinoco vine din paradisul terestru», asta a consemnat în istorisirile lui Cristofor Columb. (...) În orice caz, Orinoco traversează un imens semicerc pe suprafaţa Pământului, între paralele a treia şi a opta la nordul Ecuatorului şi a cărui curbă se întinde dincolo de 70 de grade longitudine prin regiunile Americii de Sud".

Însă, ca orice roman care se respectă, „Minunatul Orinoco" nu se limitează la un singur fir al poveştii. Cei trei geografi descoperă ţinuturi care de care mai pitoreşti:

„Subarboretul era plin de viaţă. Mii se păsări zburau din creangă-n creangă, ciripind cât puteau de tare. Maimuţele zburdau pe sub ramuri, mai cu seamă perechi de aluates urlătoare, care nu urlă ziua şi care concertează asurzitor seara sau dimineaţa. Printre zburătoarele cele mai numeroase, Germain Paterne avu satisfacţia să remarce cete de guacharos sau drăcuşori, a căror prezenţă indica apropierea de litoralul de est. "

Spaţii pentru cititori

În spectaculosul lor drum, temerarii se întâlnesc cu alţi aventurieri, Sergentul Martial şi tânărul Jean, aflaţi în căutarea tatălui lui Jean, dispărut undeva în regiunile străbătute de fluviu. Părintele Esperante, personaj bizar, ascuns în inima junglei, este singurul care îi poate ajuta.

Se înţelege, pentru cei obişnuiţi cu stilul lui Jules Verne, că Jean nu este Jean şi că fluviul nu izvorăşte de unde pare că izvorăşte.
Romancierul îşi conduce abil personajele prin geografii imaginare, în care se contopesc elemente din geografiile reale, în faza de dezvoltare în care acestea ajunseseră la sfârşitul secolului al XIX-lea, veac bogat în descoperiri.

Mai mult, Jules Verne propune poveşti, unele schematice, altele de amploare, ale personajelor care pornesc în aventură, astfel încât să aprindă imaginaţia cititorilor şi să-i lase să completeze spaţiile ambigue ale ficţiunii. „Minunatul Orinoco" ilustrează foarte bine specificul literaturii lui Jules Verne, precum şi  strategia „nadelor" pe care la aruncă cititorilor de toate vârstele.