Nici cladirea, nici actorii nu ma imbie sa revin la Teatrul National

- declara regizorul Andrei Serban

Regizorul roman Andrei Serban va lectura, maine, la Cluj-Napoca din propriile insemnari despre teatru, opera si viata si va prezenta imagini din cele mai recente spectacole ale sale, la ora 19,00, la Casa Tranzit din str. Baritiu nr.16. Pe 14 iunie, ora 12,00, la Facultatea de Litere, Universitatea Babes-Bolyai, va avea o discutie libera cu studentii Facultatii de Teatru, deschisa publicului larg, despre scoala de teatru si antrenamentul tanarului actor.
- Domnule Andrei Serban, sariti din succes in succes in America si Europa. Nu vi se intampla sa mai si ratati cate un spectacol?
- Nu sar din succes in succes, ci din controversa in controversa, ceea ce este altceva. Toate spectacolele mele sunt controversate. Am mereu parte si de critici elogioase, dar si de unele distructive, extrem de negative. Alti regizori au numai cronici bune prin ziare, ceea ce ma face sa ma intreb de ce in cazul meu nu e un consens? Probabil pentru ca incerc sa fac ceva care sa ma surprinda chiar si pe mine insumi. Nu cultiv controversele, pentru ca nu vreau sa creez mai multa dezbinare decat exista acum in lume. Lucrez in teatru ca sa elaborez o anumita forma de unitate si armonie. Vad ca nu reusesc, pentru ca o parte din critici sunt nefavorabile, atat in strainatate, cat si in Romania. In ultimele cinci luni am montat trei spectacole, la Viena, New York si Chicago, ceea ce este foarte mult. In plus, am mai si predat la Columbia University, la catedra de actorie. Am avut si un conflict cu conducerea de la Metropolitan Opera din New York, unde "Faust" regizat de mine a socat destul de mult. Opera este condusa de un grup de miliardari americani care dau multe subventii si vor sa impuna gustul lor conservator. Mi s-a cerut sa fac lucrurile intr-un stil traditional, lucru care m-a bulversat, pentru ca eu nu stiu sa lucrez asa. La finalul spectacolului i-am uimit pe acestia, pentru ca am incercat anumite viziuni si imagini de vis suprarealiste. Am fost chemat in fata unei comisii de cenzura, exact cum erau in Romania comunista si mi s-a cerut sa elimin anumite lucruri... Iata, exista cenzura chiar si la New York.
- Veti include in agenda montarilor dumnevoastra si scena Teatrului National? V-a facut o propunere concreta noul director, Ion Caramitru?
- Caramitru are un gand bun, dar va trebui sa urce Everestul sau chiar Himalaya ca sa ma convinga sa revin. Va fi foarte dificil, pentru ca am plecat cu un gust greu si amar de acolo, lasat si de acest colectiv care s-a purtat cu lasitate pe vremea directoratului lui Dinu Sararu. Nu am un sentiment de admiratie fata de lipsa de demnitate si lasitatea colectiva a acestor actori. In plus, cladirea Teatrului National e odioasa, comunista, ceausista. Nici cladirea, nici actorii nu ma imbie sa revin. Nu pot face doar un one-man show cu Caramitru. Timp de trei ani, am facut toate sacrificiile pentru a satisface nevoile publicului. Nu cred ca mai am datorii, nici fata de public, nici fata de actori, dar simt ca am datorii fata de mine insumi. E momentul in care trebuie sa fiu putin egoist, sa-mi fac mie placere, sa fiu eu satisfacut.
- Se pot face productii de calitate si fara investitii mari?
- Spectacole precum "Apus de soare" sau "Take, Ianke si Cadir", desi sunt populare, lasa un gust teatral foarte prost, pentru ca omoara inchipuirea. Cand investesti prea mult in obiecte, decoruri si costume, atunci imaginatia ta nu mai are loc. In teatru, imaginatia este principalul muschi care trebuie antrenat.