"Ori de cate ori aud ca as fi fost un fel de James Dean, mi se strange inima"

In filme i-au fost dragi, intotdeauna, replicile scurte. Nici in interviuri nu se omora cu raspunsurile lungi. Ca si cum prea multele cuvinte l-ar fi incurcat, i-ar fi rapit din timpul in care prefera

In filme i-au fost dragi, intotdeauna, replicile scurte. Nici in interviuri nu se omora cu raspunsurile lungi. Ca si cum prea multele cuvinte l-ar fi incurcat, i-ar fi rapit din timpul in care prefera sa-si priveasca partenerul in ochi, cu acel amestec de ironie si tristete ce era numai al lui. Asa cum s-a intamplat si acum doua seri, cand l-am reintalnit, dupa 25 de ani, pe Dan Nutu, invitatul de onoare al Festivalului International de Film Transilvania.
- De cand nu ai mai fost la un festival cinematografic?
- Nu mai stiu, de mult. Sa ma gandesc, de la Mamaiele noastre? Nu. Ultima oara am fost la Cannes, cu "Printre colinele verzi", in 1971.
- Cum ti s-a parut festivalul nostru, "Transilvania"?
- Extraordinar. Superb. Ceea ce a facut acea echipa tanara la Cluj este uluitor. Cred ca un astfel de festival poate sa ajute foarte bine Romania, sa faciliteze circuitul de informatii despre tara. Strainii care vin acolo pot sa plece cu altfel de imagini decat cele vehiculate de obicei. Documentarele pe care le-am vazut chiar ne pot reprezenta.
- Stiai ca vei fi "un invitat-surpriza"?
- Stiam, dar oricum as fi venit. Am primit o scrisoare atat de sincera, dreapta, nu stiu cum sa spun, incat nu am putut sa refuz.
- Dar ai mai fost in tara, daca nu ma insel.
- Pentru treburi personale.
- Cand ai plecat, in 1979, multora ni s-a parut un gest la care ar fi trebuit sa ne asteptam din partea unui actor al carui nume era asociat cu nonconformismul. Noi te vedeam ca pe un fel de James Dean al nostru. Greseam?
- Povestea asta cu James Dean ati scos-o voi, criticii. De cate ori o aud, mi se strange inima. Nu m-am considerat niciodata un "rebel" si nici "fara cauza". Nu mi-a placut fronda. Si apoi, James Dean nu este actorul meu preferat.
- Ai rupt legaturile cu actoria, plecand. Am avut sentimentul ca ai taiat in carne vie. Nu a fost prea dureroasa despartirea?
- Pentru mine nu a fost. Aveam 35 de ani. Stiam ca plec intr-o aventura, dar mi-am bagat de la inceput in cap ca nu voi mai fi actor. Am mai incercat cate ceva, o figuratie, pe ici, pe colo, putin teatru. Pe urma, m-am apucat de altceva, mi-am facut o familie, au venit copiii, nu poti sa le faci pe toate bine. In Romania, am fost actor pentru ca asta era ceea ce stiam eu mai bine sa fac, atunci.
Textul integral in Adevarul literar si artistic