"In cariera mea am vazut multe cazuri de monede disparute"

Octavian Iliescu este cel mai important numismat roman, in ceea ce priveste Evul Mediu romanesc. I-au trecut prin mana, in cei peste 60 de ani in care s-a ocupat de studiul si cercetarea monedelor,

Octavian Iliescu este cel mai important numismat roman, in ceea ce priveste Evul Mediu romanesc. I-au trecut prin mana, in cei peste 60 de ani in care s-a ocupat de studiul si cercetarea monedelor, mii de piese, multe dintre ele unicat, a caror publicare a imbogatit istoria noastra. Acum cateva saptamani, la o licitatie dubioasa desfasurata la Geneva, una dintre piesele achizitionate de Ministerul Culturii si Cultelor, cu bani acordati prin Hotarare de Guvern, a fost un Ducat de la Basarab al II-lea. Cel care publicase aceasta piesa ca unicat, in 1980, in volumul VII al Studiilor si Cercetarilor de Numismatica, a fost Octavian Iliescu, cu care am discutat, cu aceasta ocazie, despre situatia monedelor cu valoare de patrimoniu, aflate in Romania sau disparute de aici. - Domnule Octavian Iliescu, care este povestea Ducatului de la Basarab al II-lea? Ce s-a intamplat cu el, dupa ce l-ati cercetat pentru a-l publica? - Am avut Ducatul in 1971-1972. Atunci i-am facut desen, l-am cantarit, l-am cercetat, iar apoi l-am inapoiat arheologului Alexandrina Alexandrescu, seful santierului unde a fost descoperita moneda. Dupa aceea, nu mai stiu nimic despre traseul ei. Am vazut multe astfel de exemple de-a lungul carierei mele. Primul tezaur pe care l-am publicat, in 1940, era format din doua loturi. Un lot era la muzeul din Craiova si a fost furat in 1955, fara a se fi prins hotul, iar celalalt lot apartinea unui colectionar particular, acesta vanzandu-se la Paris, in 1953, la o licitatie publica. Un alt exemplu: din tezaurul de cosoni, care cuprinde mii de piese, au fost recuperate doar 275 piese. Si asta, in primul rand, pentru ca statul nu are grija de aceste piese. - Nu simtiti ca pierdeti si dumneavoastra ceva cand astfel de piese dispar? - Pentru mine, ca specialist, importante nu sunt neaparat monedele in sine, ci faptul ca acestea sunt cercetate si publicate. Articolul meu, in care este descris Ducatul, a ramas neobservat mai bine de 20 de ani, fiind adus in atentie abia acum. Studiul acela avea mare valoare stiintifica, deoarece aratam ca este vorba de o moneda emisa de un domn de la care se cunoaste un singur document, iar pe baza acestuia eu i-am stabilit filiatia. - Stim ca aveti o colectie impresionanta. Ce intentii aveti cu ea? - Am avut o colectie, pe care am declarat-o in 1940, 1947, 1960 si 1974. Dupa revolutie am vandut-o. La cei 83 de ani ai mei, nu ma puteam descurca dintr-o pensie de 3 milioane, in conditiile in care doar un medicament de care are nevoia sotia mea costa 1.400.000 lei. De aceea am fost nevoit sa vand colectia.