"Sa canti si cand ti-e greu"

- Sfarsitul lui 2004 v-a adus un album, "Cantece din Maramures", realizat la initiativa unor romani stabiliti la Chicago. Romanii de acasa nu au simtit nevoia unui astfel de disc? - E adevarat, ideea

- Sfarsitul lui 2004 v-a adus un album, "Cantece din Maramures", realizat la initiativa unor romani stabiliti la Chicago. Romanii de acasa nu au simtit nevoia unui astfel de disc?
- E adevarat, ideea a fost a celor din comunitatea romaneasca din Chicago, dar lansarile din tara au dovedit interesul pentru acest material. Prezenta mea in diferite orase, de la Cluj la Constanta sau Ploiesti, a fost foarte bine primita. Poate si din pricina selectiei foarte riguroase. Am ales, dintr-o multime de piese, doar cateva, cu foarte mare grija.
- Care e "mecanismul" dupa care se realizeaza o astfel de selectie?
- Nu exista o reteta bine stabilita, au operat mai multe criterii. Mai intai cel muzical, nu trebuie sa existe teme care se repeta. Apoi, din punctul de vedere al textelor, dat fiind faptul ca in folclorul din Maramures a intervenit, in ultimii ani, o poluare, am avut grija sa preluam piesele cu textele initiale. Sau cu texte cat mai aproape de acea faza de inceput. In al treilea rand, functioneaza si gustul personal, e important ce vrei sa transmiti. Albumul acesta este un indemn de a trai viata din plin. Sa canti si cand ti-e greu, fiindca asa poti depasi momentul mai usor.
- Exista voci, unele competente, care sustin ca Maramuresul a fost invadat de kitsch, nu doar din perspectiva muzicala. Cum stau, de fapt, lucrurile?
- Vocile la care faci referire au dreptate. Tocmai de aceea am si ascultat foarte mult folclor, inainte de a alcatui discul. Si m-am intors la timpurile in care am cules si eu folclor, din zone mai putin umblate.
Kitsch-ul a atins nu doar muzica, dar se observa mari diferente pana si in constructia caselor. In unele sate a fost interzisa, din pricina asta, vanzarea caselor traditionale, din lemn.
Oamenii pleaca, lucreaza afara, iar cand se intorc vor sa para adaptati civilizatiilor din alte locuri. Aduc, prin mimetism, tot felul de elemente straine, care nu-si au locul si rostul aici. Dar vor ajunge, in timp, la concluzia ca au nevoie sa pastreze lucrurile de valoare, care au adus Maramuresului atata faima. Trebuie sa pastreze datinile, portul, ceea ce e specific.
- Ati definit albumul drept "o datorie morala, un omagiu adus Maramuresului natal". Pentru ce sunteti recunoscator acestor locuri, ce v-au invatat, ce v-a ramas de acolo?
- Maramuresul m-a invatat sa fiu mandru de locul in care m-am nascut. Aceasta mandrie ar trebui s-o aiba fiecare, asta-ti da stabilitate, faptul ca nu uiti, ca iti pretuiesti locurile natale, prietenii. Apoi, de acolo am ramas cu un anume conservatorism, intr-un sens bun, intr-o perioada in care lumea, in cautarea modernismului, uita lucrurile de baza. Nu se mai respecta familia, alte astfel de valori, care n-ar trebui scoase din minte.