O calatorie printre culori

Se vor supara din nou cei de la Sahia, fantomaticul studio al documentarelor, despre care nu mai stim de ani de zile ce produce, in fapt. Nu le convine atunci cand scriem ca singurele locuri unde se

Se vor supara din nou cei de la Sahia, fantomaticul studio al documentarelor, despre care nu mai stim de ani de zile ce produce, in fapt. Nu le convine atunci cand scriem ca singurele locuri unde se mai fac astfel de filme sunt televiziunile si EdituraVideo. Pe acestea chiar le vedem, nu ni se povesteste prin scrisori despre ele. De curand, am calatorit in lumea culorilor, a formelor, prin intermediul unor pelicule inchinate pictorilor, sculptorilor, domeniu in care, candva, studioul Sahia excela. Titlurile deceniilor trecute raman marturii deopotriva emotionale si documentare pentru arhivele culturii. Amintita Editura Video ne-a prezentat, zilele trecute, cateva noi casete. De cate ori imi trec prin fata ochilor astfel de filme, trebuie sa alung umbra lui Pascal care ne sopteste, perfid: "Ce vanitate si pictura. Iti smulge admiratia pentru asemanarea cu lucruri al caror original nu-l admiram". Ce vanitate, zic si eu, sa filmezi pictura. Cat despre pornirea noastra de a scrie despre ele, acesta pare sa tina, de-a dreptul, de nesabuinta. Si, cu toate acestea, din infrangerea atator inhibitii, ne alegem cu un spor de emotie, cu o noua tresarire in fata unei lumi necunoscute, daca cineastii care ne-au fost calauze stiu ei insisi sa vada. Laurentiu Damian semneaza tripticul Geometria iluziei, portrete subiective dedicate artistilor Sever Frentiu, Onisim Colta, Celus Ciobanu si Felicia Lacsan Bedelean. Ingerul care pluteste pe intinsul picturii, el insusi adus in lumina asemenea obiectelor eliberate dintr-o inchisoare nevazuta, lupa plimbata peste obiectele dezarticulate, ingramadite in atelier, in asteptarea unui rost, evocarea legendei unei printese careia nu-i era ingaduit sa vada flori moarte au fost tot atatea chei inmanate pentru intelegerea unor universuri distincte. Comentariul aceluiasi cineast a insotit si o buna parte din traseul intalnirii cu Ion Irimescu, in filmul lui Radu Ignatescu Muzeon, produs de Prographic. Retras in Moldova natala, marele artist maruriseste ca, atunci cand a venit, a privit padurea, spunandu-si: "Ce ciudat! Nimeni nu a turnat o padure in bronz". Dar in filmul pe care l-am vazut, exista o astfel de padure. Am intrat in ea o data cu pasirea in muzeul Irimescu, printre sculpturile ce se inalta suple, lasand soarele si aerul sa patrunda printre ele, ca intr-un luminis binecuvantat. Exercitiu de libertate al Ancai Damian (Video in colaborare cu Institutul Francez), selectionat la cateva festivaluri internationale, a urmarit indeaproape o experienta insolita a profesorului Virgil Parghel: impreuna cu studenti ai Universitatii de Arte Plastice a realizat, pe o suprafata murala de 120 de metri patrati din curtea Institutului Francez, o fresca inspirata din opera maestrului islandez al pop art-ului, Gudmurdu Erro. Nu este vorba, insa, despre o simpla inregistrare documentara. Avalansa de imagini aduse din toate orizonturile culturii si ale civilizatiei vorbeste despre lumea bombardamentului vizual in care traim, ca "intr-o geneza nesfarsita".