Vă mai amintiţi de: Cecilia Cuţescu-Storck

Pictoriţă importantă, cu o activitate artistică intensă în perioada interbelică, Cecilia Cuţescu-Storck s-a remarcat de asemenea, ca o susţinătoare a curentului feminin în arta românească, iniţiind sau sprijinind cercuri precum „Asociaţia femeilor pictore şi sculptore” sau „Cercul artistic feminin”, în jurul cărora s-au format o serie de artiste de referinţă.

Născută la 14 martie 1879 în comuna Câineni din Vâlcea, Cecilia Cuţescu a studiat pictura în Germania, la Damenakademie, din München, şi apoi în Franţa, la École des Beaux-Arts, din Paris, deschizând expoziţii personale încă înainte de absolvire. Anul 1916, cel în care pictoriţa revenea în ţară, a fost unul semnificativ pentru evoluţia sa ulterioară. Împreună cu artistele Olga Greceanu şi Nina Arbore, a fondat „Asociaţia femeilor pictore şi sculptore", devenind una dintre promotoarele artei feminine româneşti şi participând apoi în mod activ la toate expoziţiile şi manifestaţiile organizate de această asociaţie. Tot în acelaşi an, Cecilia Cuţescu-Storck devenea profesoară la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, unde avea să contribuie la formarea mai multor generaţii de tineri artişti până în anul 1947.

Dacă în pictarea portretelor, în special a celor feminine, în tehnica Ceciliei Cuţescu-Storck se poate observa admiraţia pentru Gauguin - în lucrări precum „Orientala", „Tahitiana", „Paparude", artista a creat o serie de picturi murale cu o puternică notă personală care i-au adus renumele. În 1933 realiza fresca intitulată „Istoria negoţului românesc", care se află în aula Academiei de Studii Economice din Bucureşti, şi lucrarea „Agricultura, industria şi comerţul", aflată în holul de onoare al Băncii Marmorosch-Blank. După moartea artistei, în 1969, o mare parte a lucrărilor sale a rămas expusă în Muzeul de Artă Frederick Storck şi Cecilia Cuţescu-Storck, instituţie întemeiată în 1951 pentru a valorifica creaţia celor doi soţi precum şi operele de sculptură ale întregii familii Storck.