Istoria premiului Nobel: Toni Morrison, prima şi singura femeie de culoare laureată

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Toni Morrison, la vârsta de 62 de ani, primeşte Nobelul pentru Literatură, fiind prima şi singura femeie de culoare onorată cu acest premiu. Distincţia i-a fost acordată pentru că romanele sale, caracterizate de forţă vizionară şi lirism, „dau viaţă unui aspect esenţial al realităţii americane“.

Născută la 18 februarie 1931, în localitatea Lorain, din statul Ohio, sub numele real de Chloe Ardelia Wofford, scriitoarea americană va rămâne în istorie drept prima femeie care a câştigat două dintre cele mai prestigioase premii literare din lume: Premiul Pulitzer, în 1988, pentru romanul său „Beloved", iar în 1993, Premiul Nobel pentru Literatură.

Mai citiţi şi:

Olimpic român cu minte de Nobel

VIDEO Istoria Premiului Nobel pentru Literatură: Nomad între două culturi

Romanele sale sunt apreciate de cititorii americani şi din restul lumii pentru suflul lor epic, dialogurile vii şi personajele de culoare create în cele mai mici detalii. Printre cele mai cunoscute cărţi ale sale se află „The Bluest Eye", „Song of Solomon" şi „Beloved".

Deşi, în cea mai mare parte, romanele sale se concentrează pe destinul femeilor de culoare, Morrison nu este de acord cu categorisirea lor drept „feministe": „Nu agreez patriarhatul, dar nici nu cred că ar trebui să fie substituit cu matriarhatul. Consider că este doar o chestiune de şanse egale, precum şi de deschidere spre tot felul de lucruri", a declarat autoarea.

Viitoarea scriitoare a fost a doua dintre cei patru copii ai unei familii afro-americane din clasa muncitoare. Pe când era copilă, principala preocupare a micuţei Chloe era lectura asiduă, iar printre autorii săi favoriţi se aflau Jane Austen şi Lev Tolstoi. În acelaşi timp, tatăl său i-a legănat copilăria cu numeroase povestiri populare din folclorul comunităţii afro-americane, care o vor inspira direct, ulterior, în romanele pe care le va scrie.

În 1949, este admisă la Universitatea Howard pentru a studia engleza, iar în 1955 absolvă Universitatea Cornell, cu o teză despre sinucidere în opera lui William Faulk­ner şi a Virginiei Woolf.

N-a avut noroc în dragoste

În 1958, Chloe Wofford se mărită cu Harold Morrison, un arhitect jamaican. Deşi au doi copii, mariajul eşuează în 1964. La un an după divorţ, Morrison începe să lucreze, în New York, ca editor la prestigioasa Random House, calitate în care va juca un rol important în aducerea în mainstream a literaturii scrise de afro-americani.

Debut într-un cenaclu

Toni Morrison a început să scrie ficţiune în cadrul unui grup informal de la Universitatea Howard, un fel de cenaclu. Aici, s-a prezentat, la una dintre şedinţe, cu o povestire despre o fată de culoare care tânjeşte să aibă ochii albaştri.

Povestirea va fi nucleul primului său roman, „The Bluest Eye" (1970). În 1975, romanul său „Sula" (1973) este nominalizat la National Book Award, iar al treilea roman, „Song of Solomon" (1977), este cel care o aduce în atenţia întregii Americi.

Ecranizare cu Oprah

Marele succes, de critică şi de public, vine în 1987, cu romanul „Beloved", care câştigă Premiul Pulitzer pentru ficţiune şi American Book Award. Povestea, plasată la scurtă vreme după Războiul Civil, îmbină realismul cu straniul şi miraculosul şi se axează pe viaţa lui Sethe, un fost sclav din Cincinatti. Cartea a fost adaptată, în 1998, de regizorul Jonathan Demme într-un film cu Oprah Winfrey şi Danny Glover.

În 1993, Morrison primeşte distincţia râvnită de orice scriitor din lume: Premiul Nobel. Ca-ntr-o stupidă lege a compensaţiei, la puţin timp după decernare, un incendiu a distrus căminul scriitoarei din Rockland County, New York.

Ce-nseamnă o femeie?

Editura Art s-a hotărât recent să-i dedice o serie de autor scriitoarei americane, pe care a deschis-o cu traducerea romanului „Iubire" („Love", 2003). Iată un fragment, în traducerea lui Mihnea Gafiţa:

image

„Picioarele femeilor sunt desfăcute larg, aşa că eu îmi cânt. Bărbaţii sunt din ce în ce mai nervoşi, dar ştiu că pentru ei se-ntâmplă. (...) În anii '70, când femeile au început să se aşeze călare pe scaunele întoarse cu spatele şi să danseze la televizor scoţându-şi în faţă ruşinea, când toate revistele au început să publice dosuri şi coapse văzute chiar dintre ele, de parcă atât ar însemna o femeie - mă rog, eu de-atunci am tăcut cu totul. Până când femeile au acceptat să-şi desfacă picioarele în public, mai existau secrete. Şi-acum? Nu mai există".

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite