Vasile Grigore, un colorist exceptional, expune la Palatul Parlamentului
0La expozitia "Un artist al culorilor - Vasile Grigore - pictura si grafica" de la Palatul Parlamentului, sala Constantin Brancusi, culorile sunt, intr-adevar, primele care iti atrag atentia. Culorile
La expozitia "Un artist al culorilor - Vasile Grigore - pictura si grafica" de la Palatul Parlamentului, sala Constantin Brancusi, culorile sunt, intr-adevar, primele care iti atrag atentia. Culorile in sine dar si maniera in care ele sunt combinate, felul in care se creeaza corespondentele intre ele, armoniile cromatice, intensitatea lor asemanatoare cu aceea din picturile expresioniste. Si, nu in ultimul rand, ceea ce se ascunde in spatele peticelor de culoare, a obsesiilor cromatice, a rosului aproape omniprezent pe panze, indiferent daca este vorba despre o compozitie din 1954 sau un nud din 1986. Culorile ies aproape de fiecare data din contururi, nu se supun liniilor, alurii formelor, harjonindu-se pe panza, serios-vesele. O combinatie de sobrietate si visare. Subiectele tablourilor sunt de regula plasate central, nucleic, se respecta o anumita structura, existand o stereotipie a formelor, ca dupa regulile unui algoritm matematic sau ale unui riguros dans de societate: subiectul principal se afla in mijloc, iar spatiul fizic al panzei este compartimentat in asa fel incat evoca scoartele oltenesti, cu mesajul plasat in centru. Dar forma este eclipsata de forta culorilor, de fapt, insesi culorile creeaza forma, sunt forma. Exista o oscilatie intre un mod de abordare abstracta si unul ,semifigurativ" - femeile pictate de Vasile Grigore nu au chip, trasaturile fetei, daca exista, sunt abia schitate, parca in graba, amintind intr-o oarecare masura de Mlle Pogany a lui Constantin Brancusi. Obiectele din numeroasele picturi cu naturi moarte pulseaza, iesind din rame, invadandu-ti privirea, prin culorile tari, pastoase. Se mentin anumite corespondente (in aceasta retrospectiva de la Palatul Parlamentului chiar exista cateva tablouri care reprezinta exercitii de armonie - ,Motiv pentru armonie cromatica" 1978, ,Acord cromatic pentru flori si o scoica", 1988). Seria de tablouri avand acelasi subiect, floarea-soarelui (,Floarea soarelui in cana de cobalt", 2000; ,Solitara", 2001; ,Floarea soarelui", 2003; "Floarea soarelui", 2005), sau seria arlechinilor (1983, 1987) dau expozitiei un plus de echilibru tematic, nu numai unul coloristic, parcursa constant de un laitmotiv imagistic. Tablourile care fac parte din expozitie provin din mai multe colectii, unele dintre ele particulare (Muzeul de Arta "Vasile Grigore", colectia Eugenia si Tiberiu Postelnicu, colectia Lelia Pop, colectia Damian Florea si insasi colectia artistului).
Se încarcă comentariile...
