Traumele dictaturii şi iluziile democraţiei, în Bavaria lui Esrig

Regizorul David Esrig, căruia comuniştii i-au interzis în urmă cu 40 de ani spectacolul „Furtuna“ la Bucureşti, a reluat proiectul la Academia Athanor din Germania. În noul spectacol, care se va juca la Bucureşti şi la Craiova, revolta împotriva cenzurii de altădată se transformă acum „într-o rebeliune în faţa iluziilor de libertate ale democraţiei“.

Într-un ţinut pitoresc din Bavaria, descris de poetul Rainer Maria Rilke ca o „feerie coborâtă parcă dintr-o pictură", regizorul David Esrig a înfiinţat în urmă cu 18 ani Academia de Teatru şi Film Athanor. Şcoala din oraşul Burghausen, străbătut de râul Salzach, care desparte Austria de Germania, se găseşte într-una dintre cele mai mari cetăţi europene, de 1.051 de metri lungime.

Cetatea ale cărei temelii au fost puse în secolul al VIII-lea domină de pe un deal pre-alpin oraşul Burghausen, deschizând privelişti tulburătoare: pe de-o parte, un lac care îşi schimbă, în fiecare dimineaţă, nuanţele albastre în turcoaz pământiu, iar de cealaltă parte - tabloul de poveste al râului Salzach şi al pădurilor seculare care-l străjuiesc. Dimineaţa se aude din Athanor dangătul clopotelor din catedrala gotică a Burghausen-ului sau din cele două bisericuţe de lemn care sprijină cetatea la capătul zidurilor de la intrare. Turiştii care ajung sus, după un urcuş greu pe scări de piatră care şerpuiesc până la cetate, văd burgul de la înălţime, fiind încântaţi de panorama oraşului cu arhitectură renascentistă, barocă şi rococo a clădirilor vechi, colorate în albastru, alb sau galben.

Sorin Leoveanu ascultă indicaţiile regizorale

Regizorul David Esrig, în vârstă de 76 de ani, spune că s-a stabilit în Bavaria pentru că e foarte asemănătoare cu România. „Spiritul ţărănesc e predominant în regiunea în care locuiesc. Brâncuşi n-a purtat iţari la Paris numai de dragul modei, ci el s-a identificat perfect cu locul de unde venea, cu miezul acestei culturi ancestrale româneşti. Şi în Bavaria, cultura ancestrală e mai pregnantă decât în restul Germaniei, de asta, m-am simţit oarecum acasă acolo", povesteşte David Esrig.

Drumul exilului, de după cenzură

Pe David Esrig, Horia-Roman Patapievici, preşedintele Institutului Cultural Român (ICR), îl numea „un vrăjitor şi o legendă existenţială", datorită spectacolelor sale de neuitat, printre care „Vicleniile lui Scapin" de Molière (1957, Piatra-Neamţ), „Umbra" de Evgheni Schwartz (1963, Teatrul de Comedie) „Capul de răţoi" de Gheorghe Ciprian (1966, Teatrul de Comedie) sau „Nepotul lui Rameau" de Denis Diderot (1968, Teatrul Bulandra).

Participanţii la atelier, vegheaţi de David Esrig (stânga)

Regizorul s-a impus în străinătate încă din 1965 cu spectacolul „Troilus şi Cresida", după ce obţinea, la Paris, Marele Premiu al Teatrului Naţiunilor, ex aequo cu Zefirelli, iar un an mai târziu, la Belgrad, la un alt festival, împărţea marele premiu cu un alt deschizător de drumuri în teatru, regizorul Jerzy Grotowski. În acelaşi timp, unele montări, printre care „Aşteptându-l pe Godot" de Samuel Beckett şi „Furtuna" de William Shakespeare, îi erau interzise în România, fapt ce l-a determinat pe David Esrig să plece din ţară în 1973.

Actori mari, Gheorghe Dinică, Marin Moraru, George Constantin, Silvia Popovici, Damian Crâşmaru, Florin Piersic, Ovidiu Iuliu Moldovan, Iurie Darie, au fost printre cei care făceau parte, în 1973, din distribuţia spectacolului „Furtuna", care urma să se joace la Teatrul Naţional din Bucureşti (TNB).

Lucrul cu actorul prespune şi exerciţii în aer liber

O piesă testamentară

Povestea ultimei piese scrise de Shakespeare în 1611 - cu cinci ani înainte de moartea sa - este într-un fel testamentară, istoria vrăjitorului Prospero suprapunându-se cu cea a dramaturgului, care tot în 1611 părăsea teatrul. Piesa a fost montată de nume importante, precum Peter Brook şi Giorgio Strehler, iar la noi rămâne celebră producţia lui Liviu Ciulei, de la Bulandra, din 1978, cu George Constantin, în rolul lui Prospero, şi Victor Rebengiuc, în Caliban.

Prospero, cândva duce al Milanului, este uzurpat de fratele său, Antonio, şi exilat timp de 12 ani într-o insulă îndepărtată. Aici, este slujit de bruta Caliban, născut din împreunarea vrăjitoarei Sycorax cu diavolul, şi de un Ariel jucăuş, care aduce lumi de magie albă sub bagheta sa feerică. Trădarea lui Prospero de către frate, prietenia şi devotamentul nemărginit al slujitorului Gonzalo, povestea de dragoste dintre fiica sa, Miranda, şi tânărul Ferdinand, toate sunt adevărate lecţii de viaţă, un potpuriu al temelor shakespeariene, în care sunt analizate cu subtilitate limitele puterii, ale urii şi, în cele din urmă, ale iertării.

Iluzii dureros de atrăgătoare

În distribuţia de la Bucureşti, doi dintre actorii fetiş ai regizorului, Gheorghe Dinică şi Marin Moraru, îi interpretau pe Prospero şi, respectiv, pe Caliban, în timp ce Silvia Popovici o întruchipa pe Miranda. După sclipirea de speranţă din 1968 şi dezamăgirea care i-a urmat atât de curând, chiar la începutul anilor '70, regizorul povesteşte că sentimentul dominant pe care îl trăia atunci era „de scufundare tot mai adâncă într-un labirint de tâmpenie pompoasă, de pauperitate morală, de ipocrizie primitivă". „Decorul meu de atunci de la Teatrul Naţional, care era deja construit şi a mai putut fi văzut multă vreme după interzicerea spectacolului în pivniţa clădirii, crea un spaţiu labirintic în care puteai umbla la nesfârşit, dar nu reuşeai să ajungi nicăieri. Decorul la care visez acum e un spaţiu în care se pot naşte iluzii dureros de atrăgătoare. Democraţia ne oferă din plin o iluzie a libertăţii", punctează David Esrig.

De două ori „Furtuna", la Craiova Spectacolul „Furtuna", un vis al lui David Esrig ce se vrea realizat după 40 de ani, va fi o coproducţie a Teatrului Bulandra din Bucureşti şi a Teatrului Naţional din Craiova, unde în 2012 va avea loc şi premiera lui Silviu Purcărete cu acelaşi titlu, în cadrul Festivalului Shakespeare. „Silviu este un regizor pe care îl apreciez foarte mult, va fi interesant să se monteze două viziuni ale aceluiaşi spectacol, pentru că textul este atât de complex, putând avea abordări cu totul diferite", spune David Esrig.

Cea mai cunoscută traducere a piesei „Furtuna" îi aparţine lui Leon Leviţchi, însă David Esrig preferă, în spectacolul său, varianta de acum aproape patru decenii a spectacolului, realizată timp de nouă luni împreună cu regretatul Florian Nicolau. „Traducerea de atunci a «Furtunii» rămâne baza mea de lucru pentru noua realizare a spectacolului. În ceea ce priveşte dramaturgia, s-a schimbat după 40 de ani, într-adevăr, în măsura în care rebeliunea contra lipsei de libertate se metamorfozează acum în rebeliunea contra iluziei de libertate. «Furtuna» rămâne pentru mine un mister teatral. Piesa nu vorbeşte despre patimile Domnului, ci despre cele ale omului", explică regizorul.

Valer Dellakeza, în rolul lui Gonzalo

La atelierul de la Academia „Athanor", organizat cu sprijinul Institutului Cultural Român (ICR), participă, în perioada 1-31 august, 18 actori printre care craiovenii Sorin Leoveanu (Prospero), Valer Dellakeza (Gonzalo) şi George Costea (Caliban). „Am 70 de ani, sunt veteran printre toţi tinerii de aici, dar teatrul nu este un tramvai din care să te ridici şi să cedezi locul. E o bucurie să fiu aici, la Athanor, şi să interpretez rolul lui «holy Gonzalo». Sunt impresionat că domnul Esrig este atât de talentat şi ca actor şi, mai ales, sunt uimit de modalitatea în care el desface textul şi ni-l relevă în toate subtilităţile sale filosofice", spune actorul Valer Dellakeza, care a interpretat roluri de neuitat (Orsino, Egist, Demetrius) în spectacolele lui Silviu Purcărete de la Craiova, jucând şi la Teatrul „Elvira Godeanu" din Târgu-Jiu.

Rolurile unui Ariel multiplu sunt jucate, în oglindă, de Emilia Bebu, Eszter Nagy, Ilona Hristici şi Cosmina Stratan. De la Bulandra, Cornel Scripcaru şi Adrian Ciobanu îi întruchipează pe trădătorii Stefano şi Trinculo, iar Romeo Pop, pe regele Alonso. Actriţa Cristina Păun, de la Nottara, o joacă pe Miranda, iar Cătălin Băicuş îl interpretează pe Ferdinand, iubitul fetei din piesă. De la Cluj, a fost invitat actorul Cristian Grossu, iar Antonio, fratele lui Prospero, este interpretat de Florin Vidamski, actorul care în urmă cu trei ani a renunţat la directoratul teatrului din Sfântu-Gheorghe şi a părăsit România pentru a veni la Academia „Athanor".

„Întâlnirea cu David Esrig şi cu metoda lui de teatru, pe care o aprofundez acum şi într-o teză de doctorat, mi-a schimbat destinul", mărturiseşte Florin Vidamski, care a devenit docent în şcoala lui David Esrig.

"«Furtuna» rămâne pentru mine un mister teatral. Piesa nu vorbeşte despre  patimile Domnului, ci despre cele ale omului."
David Esrig
regizor

Actorii confundaţi cu cerşetori

Unul dintre episoadele extraşcolare mai puţin plăcute, petrecut chiar în prima săptămână a atelierului de la Burghausen, a fost că o maşină în care se aflau artiştii români, printre care Sorin Leoveanu, George Costea şi Florin Vidamski, a fost oprită de un echipaj al poliţiei locale, care i-a percheziţionat şi i-a apostrofat pe tinerii actori.

Cursanţii îşi descoperă noi laturi prin jocurile propuse

„Noi căutăm nişte cerşetori români, dar şi voi, artiştii, duceţi o viaţă dezorganizată", au spus membrii echipajului de poliţie, tratându-i pe actori cu aroganţă şi cu dispreţ pentru simplul fapt că erau români. „Am fost luaţi drept ultimii oameni", a povestit, revoltat, Sorin Leoveanu. Ulterior, în faţa reclamaţiilor făcute de David Esrig la şefii poliţiei, aceştia şi-au cerut scuze în ziarul local „Burghauser Anzeiger". „Prejudecăţile occidentalilor manifestate într-un asemenea comportament nu trebuie tolerate şi, mai ales, trebuie sancţionate", a punctat David Esrig.

Cornel Scripcaru (prim-plan) repetă o scenă, alături de colegi

Cursuri de expresie corporală

Atelierul de anul acesta de la Athanor, care se desfăşoară, în fiecare zi, de la ora 10.30 până seara la 20.30, cu o pauză de prânz, prevede cursuri despre parcursul actorului de la text la expresiile scenice şi corporale, dar şi o importantă dimensiune teoretică. Profesorul Yves Marc (Franţa) a ţinut în prima săptămână de workshop ore de expresie corporală de un deosebit rafinament, iar din a doua săptămână a workshopului profesorul Walter  Anihhofer (Austria) susţine un  curs de clownerie după principiile şcolii Lecoq. În acelaşi timp, Rainer Dobernig (Germania) face cu actorii ore de mişcare după principiile biomecanicii lui Meyerhold sau exerciţii ale coregrafei Pina Bausch. Până pe 31 august, în ultimele două săptămâni ale atelierului, profesoara Ilse Lauer (Germania) va vorbi despre ultima etapă de creaţie a lui Shakespeare, iar Evelin Kohl, despre estetica lui Hegel.

David Esrig a introdus, prin şcoala sa de la Athanor, conceptul de teatru existenţial. „Expresia corporală este o condiţie esenţială a unui teatru existenţial. Metoda mea şi a colaboratorilor mei porneşte de la decodarea textului dramatic, de la descoperirea acţiunilor fizice, psihologice şi parapsihologice ascunse, unele departe în spatele cuvintelor, precum şi a imaginii lumii şi a omului, aşa cum o putem descoperi în subtextul operei literare", explică David Esrig, care este şi promotor al avangardei româneşti în lume, în ultimii ani lucrând ateliere pe textele lui Urmuz, Max Blecher şi Gellu Naum.