Traumele Hertei Müller

Primul roman scris după ce a părăsit ţara natală de câştigătoarea din 2009 a Nobelului literar ajunge în România. Publicat chiar în 1989 la o editură berlineză, „Călătorie într-un picior“ dezvăluie cu mijloacele literaturii rănile de neşters provocate de regimul totalitar.

La începutul lunii septembrie, la Editura Humanitas Fiction va apărea prima ediţie în limba română a romanului cu care Herta Müller şi-a consolidat cariera literară în Germania, după ce a emigrat din România în 1987. Inedita apariţie editorială continuă seria de autor iniţiată de aceeaşi editură, care a tipărit până acum romanele „Încă de pe atunci vulpea era vânătorul" şi „Leagănul respiraţiei".

Citiţi şi:

Lagărul memoriei

Evenimentul face parte din programul dedicat scriitoarei care va veni la Bucureşti în zilele de 27 şi 28 septembrie, pentru a susţine o lectură publică, pentru a participa la lansare şi pentru a oferi autografe.

„Călătorie într-un picior", scriere născută la cald, din traumele cu care tânăra scriitoare născută în sătucul Niţchidorf emigra dintr-o ţară stăpânită de un sistem tiranic, în care libertatea fusese desfiinţată, a apărut în Germania chiar în anul în care România se elibera.

Iar Herta Müller începea să înveţe libertatea, pornind pe un drum care avea s-o aducă în atenţia Academiei Suedeze peste două decenii şi, mai mult, s-o transforme în laureată a celei mai râvnite distincţii din sfera literaturii.

Drumul spre Nobel trece prin dictatură

În toamna anului trecut, în alocuţiunea rostită la Stockholm, după ce i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură, scriitoarea a făcut următoarea mărturisire:

„E straniu drumul care duce de la un copil care mergea în vale, cu vacile la păscut, la Primăria din Stockholm. Şi aici (ca şi de alte ori), stau lângă mine însămi. Am făcut şcoala gimnazială în oraş împotriva voinţei mamei. Ea voia să mă fac croitoreasă în sat. Ştia că, dacă mă voi muta la oraş, mă voi perverti. Şi m-am pervertit. Am început să citesc cărţi. Mi se părea, din ce în ce mai mult, că satul seamănă cu o cutie în care te naşti, te căsătoreşti şi mori. (...) În sat, toată lumea se ploconea în faţa statului, însă între ei şi unul faţă de celălalt oamenii se stăpâneau obsesiv, până la autodistrugere. Acelaşi amestec de laşitate şi control se găsea şi la oraş. Laşitatea individului mergea până la autodistrugere, iar controlul exercitat de stat ajungea să spulbere individualul. Iată, poate, cea mai scurtă descriere a vieţii de zi cu zi sub dictatură."

Din această existenţă s-a născut şi romanul „Călătorie ­într-un picior", în care prozatoarea exersează funcţia terapeutică a literaturii. Topind autobiografia într-o ficţiune care curge în secvenţe scurte, de mare impact emoţional, Herta  Müller  reconfigurează experienţa emigrării din „cealaltă ţară", în Vest. Descriindu-şi infernala trecere spre lumea liberă, autoarea a săvârşit un act de purificare de ororile „ciumei roşii" dintr-o republică socialistă al cărei nume nu apare în carte, iar rezultatul a fost o scriitură tensionată, centrată pe transformările suferite de  traumatizata Irene.

"Nimic nu ne vorbeşte cu mai multă forţă decât o carte care aşteaptă doar să gândim şi să simţim."
Herta Müller
scriitoare

"Trebuie să scriem despre lucrurile care ne macină necontenit."
Herta Müller
scriitoare

O nouă identitate

Aproape toate cărţile Hertei Müller explorează teroarea şi spaimele fiinţei umane p Foto: mediafax

„Irene intră în gura de metrou. Acolo era un automat foto. Irene trase perdeaua. Băgă moneda în fantă. Privi în oglindă. Îşi ridică bluza şi îşi privi sânii în oglindă. Apoi Irene se pieptănă. Părul în faţă, părul dat pe spate. O ureche acoperită, cealaltă liberă. Apoi Irene îşi suflă părul din frunte. Şi pentru că părul îi zburase aşa de aiurea şi în mijlocul capului îi apăruse o cărare ca un fir alb, Irene plânse, iar lumina bliţului fulgeră. Şi metroul vâjâi şi se opri. Irene aşteptă fotografiile în faţa automatului. Metroul plecase. În gura metroului aerul trosnea. Irene ştia că în cutia automatului stătea un bărbat. Pentru că fotografia era caldă. Era căldură umană. Şi, ca în cealaltă ţară, la fel ca în fotografiile de paşaport, pe aceste poze era o persoană străină. Şi pe fotografiile de la automat era cealaltă Irene."

(fragment din roman, în traducerea Corinei Bernic)

„Ceauşescu", eliminat din limbajul eroinei

Infernul totalitar este prezent în numeroase volume ale Hertei Müller  Foto: mediafax

Dezorientarea şi blocajul care urmează după evadarea Irenei din totalitarism şi ­noua identitate creată de exil prind contur din perspectiva unei femei de treizeci de ani care se îndreaptă spre o altă viaţă, devenind o altă Irene care supravieţuieşte şi descoperă un Occident care nu este, nici el, raiul pe pământ. Dar cum să sufere occidentalii, se întreba protagonista confuză, cum să fie măcinaţi de suferinţe fără cauzele evidente, concrete, din care se chinuiau esticii?

Personajele din acest roman al disperării bântuie ca nişte spectre o zonă nedeterminată, de nicăieri, un întins cenuşiu în care nu există contururi clare, în care timpul este, şi el, amorf.

„Dictatorul" şi „dictatoarea" apar în câteva fragmente, personaje rămase într-o memorie suferindă. La unison cu ­superstiţia care spune că pronunţarea unui nume înseamnă invocarea unei persoane, discursul lui Irene a eliminat cuvinte ca „România" sau „Ceauşescu", eliminare ce echivalează cu o renegare radicală. Mutilată de regimul condus de nume de nepronunţat, eroina Hertei Müller descoperă că eliberarea este imposibilă. Forţa trecutului o depăşeşte pe cea a prezentului şi a viitorului, iar Irene rămâne suspendată înîntr-o viaţă în care încă nu se recunoaşte.

În acest întunecat roman al traumelor, odată trecută graniţa către libertate şi către normalitatea mult râvnită, pe eroină o aşteaptă blocajul:„Irene observă atunci că oamenii care-i erau aproape duceau în spinare oraşul în care trăiau. În acele momente Irene ştia că viaţa ei se coagulase în observaţii. Observaţiile o făceau incapabilă să acţioneze. Când Irene îşi impunea să acţioneze, nu ieşea nimic de-aici. Totul se bloca încă de la început. Un început care se năruia. Nu rămâneau întregi nici măcar gesturile răzleţe. În acest fel, Irene nu trăia în lucruri, ci în urmările lor".

Programul vizitei la Bucureşti

Luni, 27 septembrie, ora 18.30, Ateneul Român - Herta Müller în dialog cu Gabriel Liiceanu. Lectură publică.

Marţi, 28 septembrie, ora 17.00, Librăria Humanitas Kretzulescu - Lansarea seriei de autor Herta Müller cu romanele „Leagănul respiraţiei" şi „Călătorie într-un picior", urmată de o sesiune de autografe.

Începând cu 1 septembrie, la Ateneul Român se vor pune în vânzare biletele pentru publicul care doreşte să participe la primul dintre cele două evenimente.

Informaţii utile

-Titlu: „Călătorie într-un picior"
-Autor: Herta Müller
-Traducător: Corina Bernic
-Editură: Humanitas Fiction
-Apariţie: septembrie 2010
-Preţ: 22 de lei