"Traim vremuri grele pentru arta. Cei slabi cedeaza"

Marturiseste pictorul Gheorghe Anghel, a carui expozitie personala va deschide "Olimpiada Culturala" de la Atena

- Dupa Muzeul de Arta Constanta, unde s-a bucurat de un foarte mare interes si audienta, expozitia pictorului roman Gheorghe Anghel, profesor la Academia de Arta Bucuresti, va pleca la Atena, fiind aleasa sa deschida Olimpiada Culturala. Cat de mult inseamna aceasta noua reusita pentru dvs.?
- Intr-adevar, expozitia mea pleaca, in luna august, la Olimpiada Culturala de la Atena. Unde anume la Atena, in ce muzeu, nu stiu. Doar ministrul Razvan Theodorescu stie, el o si deschide. Eu am incetat sa ma mai framant. Oricum, ministerul face doar cum vrea el. Sigur, ma bucur, dar cumva numai pe jumatate, din moment ce, prin expozitiile organizate de minister in strainatate, noi nu putem vinde nimic, oricat de multe si generoase ar fi solicitarile. Asa sunt legile la noi. Anapoda. Tot vechea mentalitate este suverana. De altfel, si in invatamantul vocational, de arta, noi traim cu mentalitatea Uniunii Sovietice. Numai acolo mai exista Institutul de Arte Plastice, cu facultatile de teoria artei, arte plastice si arte decorative. Nicaieri in Occident nu mai intalnesti asa ceva! La Paris, de pilda, sunt numai doua sectii: pictura si sculptura. Nu exista grafica. Acesta este un termen inventat de rusi. Ei aveau nevoie de oameni pentru propaganda, prin ilustratie, afise etc. Cine vrea, la Paris, sa faca asa ceva, se duce la subsol si se inscrie la cursurile de tehnici - gravura, aqua forte s.a.m.d. - si invata acolo. Exista apoi Academia de Arte decorative, unde se face textilism, se lucreaza cu fierul, sticla, ceramica si se castiga bine. Cei care fac pictura si sculptura sunt "de elita", dar asta mai inseamna saracie, umilinte, rabdare, privatiuni de tot felul.
- Daca din expozitiile "oficiale" nu puteti vinde nimic, cum au ajuns tablourile dvs. in atatea mari colectii din strainatate?
- Au venit strainii aici sa le cumpere, sau am avut eu, uneori, expozitii pe cont propriu. Pe cheltuiala galeristului de-acolo, fireste. Din banii mei, n-as fi putut. Ca sa-ti faci o expozitie la Paris, sa zicem, ai nevoie de fonduri uriase. Pentru a-mi transporta lucrarile, ar trebui sa inchiriez un TIR, cu vreo 10.000 de dolari dus-intors. De unde sa am eu banii astia?!
- Lumea vede indeobste in artisti niste invingatori.
- Succesul artistic nu aduce neaparat si bani. Doar daca faci compromisuri si virezi spre o arta facila, comerciala. Cand eram mai tanar, si eu am indraznit mai putin. Tineam cont prea mult de parerea altora. Detasandu-ma, stand si lucrand in atelier, asa mi-am gasit calea. Nu m-a abatut nici cenzura, nici presiunile defunctului regim. Am considerat ca cea mai buna forma de protest este sa-ti faci bine munca si sa-ti urmezi crezul. E mai primejdios, imi spuneam eu, un artist care face o arta nealiniata, decat unul care iese in strada si striga "Jos Ceausescu". Acesta a fost, poate, si motivul pentru care comunismul i-a "protejat", intr-un fel, pe artisti: se temea sa nu-i intarate prea tare. In momentul in care ei nu au mai fost, propagandistic, folositori. Lucrurile s-au schimbat. Ajunsesera sa se poarte chiar necuviincios cu uniunile de creatie. Nici acum nu ne plangem, dar este tot mai greu: mai ales pictura, se face cu materiale scumpe, in timp, artistul trebuie sa aiba propriul atelier, care este de regula greu de intretinut. Nu mai vorbesc de consumul nervos: in contact cu o lume tot mai dezinteresata de arta, cel mai putin "blindat" sufleteste ajunge adesea in impas psihic. Clacheaza psihic chiar. Unii stiu sa se apere, sa se protejeze. Altii, pur si simplu ajung la capatul puterilor si atunci mizeaza pe o arta facila, care se vinde mai bine, dar care nu inseamna nimic pentru arta contemporana. Tinerii inteleg noul fara efort. Merg pe drumul noului cu alt aplomb, cu alta dorinta. Eu nu ma consider chiar un avangardist, ci un nemultumit. Programul meu estetic n-a fost sa rup inima targului. Am vrut si vreau sa arat ca mijloacele de expresie - pensula, culorile - nu sunt depasite, daca vrei sa faci arta contemporana. Trebuie doar sa le dai alta incarcatura. Alt gand sa cultivi cu ajutorul lor. In lume sunt artisti uriasi, care au reusit facand si colaj, si stafaj, lipind tot felul de deseuri, spulberand, de fapt, niste limite burgheze, conservatoare. Totul, in slujba expresiei.
(Textul integral in Adevarul literar si artistic)