Tehnica fericirii

Multe dintre cartile de calatorie seamana, involuntar, cu niste fotografii marite: cu acele poze pe care turistii de toate natiile si le fac in fata cate unui "obiectiv" cultural de prim ordin,

Multe dintre cartile de calatorie seamana, involuntar, cu niste fotografii marite: cu acele poze pe care turistii de toate natiile si le fac in fata cate unui "obiectiv" cultural de prim ordin, reflectat si in zambetul lor de cuceritori. E foarte important fundalul, e obligatoriu sa se vada - bine centrate - statuia faimoasa, intrarea principala din Castel, pinul numarul unu de pe Colina Palatinus. Textul inainteaza trudnic, impanat cu referinte istorice, geografice, culturale in sens larg, de parca autorul ar vrea sa concureze ghidurile de profil, oferind cititorului o abundenta informatie. Dar ceea ce ne intereseaza, de fapt, la o carte de calatorie este felul in care cele vizitate (locurile, peisajele, monumentele, oamenii) se rasfrang in ochii privitorului. Experienta lui merita "citita", subiectivitatea inerenta cu care "povesteste" un tinut, o tara, propriile aventuri si revelatii traite acolo. Acestea conteaza mai mult decat locul in sine; oricat de fabulos, peisajul ramane ca suspendat intr-un poster, daca nu se refracta in sensibilitatea calatorului. Volum de debut, Tara care nu exista (Ed. Albatros, 2003) propune si impune un nume care, pana acum, nu exista nici el in memoria criticului. Recomandarea unui Octavian Paler e asadar binevenita. Tatiana Covor, autoarea, a fugit din Romania cu multi ani in urma, stabilindu-se in Italia si ducand acum, la Roma, o existenta in cadre tipic occidentale. Calatoria ei in exotica Thailanda e una cu functie terapeutica: la 50 de ani, si-a pierdut, cu tovarasul de viata devenit subit indiferent, reazemul afectiv si existential. ii trebuie un "timp in afara timpului", un catalizator psihic pe care il cauta si il descopera pe alte meridiane. Astfel ca extraordinarul decor thailandez: fructele, mirosurile, nebunia vegetala, altarele si statuile cu esarfe ale lui Budha, casa spiritelor si mancarea condimentata, femeile superbe si orhideele, croiala neobisnuita a hainelor si zambetul unanim, venit dinauntru, gentiletea unui popor la care pana si grevele sunt "amabile", elefantii si cultivatorii de opium, toate acestea si altele se transforma intr-un cadru ce fixeaza mai bine experientele launtrice ale calatoarei. Care e o buna scriitoare: se vede aceasta din tonul neafectat al relatarii, ca si din alternarea fireasca a planurilor, exterior/ interior, prezent/ trecut, cu secvente din propria biografie urcand, din cand in cand, in plina poveste thailandeza. Dar ceea ce impresioneaza, in primul rand, la lectura este capacitatea acestei lady greu incercate de viata, cu o boala de inima si cu toata fiinta clatinata in urma unei despartiri, de a se bucura, totusi, de ceea ce traieste, vede si simte. Punandu-si la punct o adevarata tehnica a (obtinerii) fericirii, ea stie sa surada - ca si thailandezii - in plina drama, luminand pur si simplu pagina de calatorie cu felul ei de a fi. O carte frumoasa si tonifianta, recomandabila vaicaretilor, si nu numai lor...