Teatrul de debut - un loc pentru tinerii artisti imprevizibili si insolenti

De multe ori, profesorii sunt cei care pun frau actiunilor exaltate ale unor tineri care pornesc in viata, in cariera, cu sentimentul ca vor cuceri si schimba lumea. Exista insa si cazuri fericite de

De multe ori, profesorii sunt cei care pun frau actiunilor exaltate ale unor tineri care pornesc in viata, in cariera, cu sentimentul ca vor cuceri si schimba lumea. Exista insa si cazuri fericite de oameni care, chiar aflati in postura de a da sfaturi si solutii de existenta, evita sa priveasca spre propriul trecut si isi incurajeaza elevii sau studentii sa descopere viitorul lor. Un asemenea "caz" se afla in facultatea de Teatru din cadrul Universitatii de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti. Numele profesorului este Nicu Mandea (foto), iar printre meritele sale se numara incurajarea unor proiecte ale studentilor de la regie-teatru care au avut ca rezultate concrete spectacole cu mare impact, in primul rand la publicul tanar. Programul dramaAcum al celor mai tineri regizori s-a numarat printre acestea, ca si amenajarea Studioului de regie, ca spatiu dedicat spectacolelor-examen din cadrul UNATC, cu deschidere la public. Acum, la absolvirea promotiei 2003, una dintre cele mai consistente din ultimul deceniu, profesorul a stat alaturi de un grup de initiativa care a pus la punct modalitatea de functionare a unui Teatru de debut (Teatru de stagiatura), de care tinerii actori, regizori si scenografi cred ca au nevoie pentru a se remarca lucrand impreuna proiecte dedicate generatiei lor. "Din pacate, la noi se da mult mai multa atentie serbarilor artistice. E mult mai usor sa pornesti masinaria unui festival cu zece spectacole deja vazute, alese dupa niste criterii oricat de aproximative, decat sa finantezi cinci productii noi, eventual ale unor tineri cam imprevizibili sau insolenti. Pe de alta parte, institutiile artistice stabile au tendinta de a-si justifica bugetele pornind de la cheltuielile existente - salarii, intretinere - misiunea de creatie ramanand in subsidiar", e de parere Nicu Mandea. Rasturnand acest model, Teatrul de debut isi propune sa puna accentul pe creatie, functionand fara personal auxiliar, membrii echipei asumandu-si toate sarcinile. "Daca dorim sa sprijinim arta vie trebuie sa subventionam grupurile de creatie si proiectele lor." Chiar daca nu poate fi vorba despre o generatia omogena, artistii care au debutat dupa 2000 au cateva caracteristici comune, care ii despart de colegii lor din celelalte promotii. Profesorul Nicu Mandea crede ca acestea ar fi: "o "neincredere" in autorii clasici si in posibilitatile de exprimare prin "relecturi", o mare curiozitate fata de repertoriul contemporan si o tendinta de asimilare in spectacol a formelor de teatralitate specifice spatiilor publice, cu toata tehnologia de lumini, sunet, prelucrare digitala care le stau la dispozitie". Chiar daca se folosesc de "un limbaj inca inform", tinerii artisti isi cauta drumul cu perseverenta si tenacitate, iar spre deosebire de colegii lor din alte generatii sunt mult mai interesati de contextul social in care evolueaza, un context care apasa asupra artistului in multe chipuri. Pentru toti acesti tineri, "arta pe cont propriu" este unica solutie posibila, cat timp sistemul teatral romanesc ramane inchistat intr-o stare de pre-reforma.