"Teatrul este parte din aerul timpului"

Critici din 32 de tari au fost prezenti, timp de o saptamana, la Bucuresti, pentru a se intalni la Congresul Mondial al Criticilor de Teatru, organizat in paralel cu editia a 13-a a Festivalului

Critici din 32 de tari au fost prezenti, timp de o saptamana, la Bucuresti, pentru a se intalni la Congresul Mondial al Criticilor de Teatru, organizat in paralel cu editia a 13-a a Festivalului National de Teatru "I.L.Caragiale". Prezenta acestor "ochi profesionisti" de pe toate meridianele a fost o sansa pentru teatrul romanesc de a se privi in alte oglinzi decat cele cu care este obisnuit si in care imaginea se poate reflecta, uneori, deformata. Despre cum s-a vazut teatrul romanesc cu ocazia acestui dublu eveniment am stat de vorba cu Ian Herbert, proaspat reales in functia de presedinte al Asociatiei Internationale a Criticilor de Teatru. - Ati propus pentru dezbaterile din acest an ale Congresului Criticilor o tema care a interesat pe toata lumea: teatrul ca forta de schimbare. In ce fel poate teatrul sa influenteze, in mod concret, viata noastra? - Am sugerat tema pentru ca eu cred cu tarie in faptul ca aceasta arta poate schimba inimile, si mintile, si punctele de vedere. Sigur, teatrul nu poate da jos guverne, dar intr-un fel foarte subtil poate contribui si la asta. Teatrul este parte din aerul timpului, dar depinde de la tara la tara in ce masura el poate contribui la o schimbare concreta. Aici, in Romania, exista o mare dragoste de teatru, aveti o traditie, o istorie a teatrului ca parte din etica unei natiuni, asa ca sunteti un bun exemplu in favoarea convingerii mele privitoare la influenta teatrului in planul realitatii imediate. Aveti creatori puternici si un public deschis, iar asta inseamna ca sunt mari sanse ca teatrul sa aiba un impact adevarat, fata de tari in care teatrul nu este atat de popular. Cat despre congres, criticii au naturi diferite: unii sunt insufletiti, entuziasti, au convingeri pe care sunt gata sa le strige in gura mare, pe cand altii sunt mai degraba timizi, au pareri, dar nu sunt gata sa le comunice in public. Au fost insa contributii importante, schimburi de idei care ne-au determinat pe multi dintre noi sa ne schimbam felul de a gandi, iar asta e tot ceea ce ne-am dorit. - Care sunt opiniile colegilor dvs., critici din toata lumea, despre teatrul romanesc vazut aici? - Toata lumea a fost multumita de primirea in Romania si interesata de ceea ce a vazut pe scena romaneasca. E foarte bine ca au fost si spectacole agreate de toti, dar si unele controversate, care au starnit discutii - in topul controverselor ar fi spectacolul lui Radu Afrim, cu Trei surori de Cehov -, ceea ce inseamna ca noi toti am vazut aici un teatru viu. Un asemenea spectacol este o sansa de a-ti forma si re-forma propriile idei in legatura cu teatrul, o forma de dialog cu cei care au creat spectacolul, dar care permite si o evolutie a criticului. - Ati fost in Romania si anul trecut, la festival, pregateati de atunci congresul si tin minte ca erati destul de sceptic in privinta reusitei lui. Cu ce impresie plecati acum, dupa finalizarea congresului? - A fost un congres foarte "romanesc". In Romania totul are o fata publica si o fata privata. Ceea ce s-a vazut in afara arata foarte bine, perfect chiar. Ceea ce se petrecea in culise in acest timp - oameni alergand intr-un loc in altul, intrand in conflict, certandu-se, cautand bani - nu e treaba mea sa stiu. Luand in consideratie fata publica a acestei intalniri, prin comparatie cu alte congrese din lume, pot spune ca acesta a fost unul dintre cele mai reusite.