"Teatrul este o arta profund politica"

Lukas Barfuss este un tanar dramaturg, originar din Elvetia, care a scris pana acum numai cateva piese. Dar asta nu i-a impiedicat pe criticii germani sa-l declare anul trecut "cel mai bun tanar

Lukas Barfuss este un tanar dramaturg, originar din Elvetia, care a scris pana acum numai cateva piese. Dar asta nu i-a impiedicat pe criticii germani sa-l declare anul trecut "cel mai bun tanar dramaturg al anului", intr-un sondaj publicat de prestigioasa revista de teatru Theater heute, una dintre cele mai influente din Europa. Un alt critic, de data asta roman, Victor Scoradet, a tradus una dintre aceste piese, Nevrozele sexuale ale parintilor nostri, iar regizorul Radu Afrim a montat spectacolul la Teatrul "Toma Caragiu" din Ploiesti. Teatru care, impreuna cu Fundatia Pro Helvetia si avand ca sprijin UNITER-ul, l-a invitat pe Lukas Barfuss in Romania. In timpul vizitei care a avut loc saptamana trecuta, tanarul dramaturg a vazut spectacole, s-a intalnit cu oameni de teatru romani si a participat la o prima intalnire cu echipa ce urmeaza sa realizeze o a doua montare cu aceeasi piesa. In plus, a dat si un scurt interviu pentru Adevarul.
- La prima vizita in Romania programul a fost strans, n-a fost timp pentru vizite turistice, in schimb ati intalnit oameni de teatru. Le-ati vorbit despre Elvetia si despre importanta istoriei in scrisul pentru teatru. Este trecutul o sursa de inspiratie pentru dramaturgii contemporani?
- E greu pentru mine sa despart munca de placere, asa incat cred ca le-am combinat pe amandoua venind in Romania. Stiam putine lucruri despre Romania, doar ce observasem citind ziarele, un pic despre istoria acestei tari, dar destul cat sa am un mare respect pentru acest popor. Istoria ma pasioneaza. Multi oameni cred ca daca vrei sa inaintezi nu trebuie sa te uiti inapoi. Ca viitorul nu poate fi construit decat daca te desparti de trecut. Eu cred ca asta e o eroare, pentru a stii unde te afli trebuie sa stii unde ai fost, daca vrei sa depasesti un moment din istoria ta, trebuie sa-l cunosti mai intai. Poti sa spui zilnic: nu ma gandesc la parintii mei, nu ma gandesc la parintii mei, nu ma gandesc...Dar daca nu vei infrunta totusi acest gand, el te va bantui, se va intoarce asupra ta, sub o forma sau alta. Fiecare arta are de-a face cu memoria. Intr-un fel, nu poti desparti cu adevarat niciodata prezentul de trecut. Primul este o oglinda pentru cel de-al doilea, daca vrem sa intelegem de ce stau lucrurile intr-un fel la un moment dat, trebuie sa facem munca de arheolog, sa fim ca acei oameni de stiinta care fac sapaturi pentru a reconstrui ceva distrus de mult.
- E o lectie de invatat pentru romani. Dar ce presupune, in viziunea dvs. "dramaturgia contemporana", ce teme trebuie sa acopere ea, presupune un anume tip de scriitura?
- Cred ca e o greseala sa-ti imaginezi ca daca vrei sa fii contemporan nu poti scrie despre trecut. Teatrul este o arta politica, sub toate aspectele. Faptul in sine de a veni la teatru pentru a alcatui un grup si a asculta ce spun cativa oameni urcati pe o scena, ca la o tribuna, e un act politic. Deci orice subiect sau tema trebuie sa fie politica, aici e legatura cu realitatea imediata. Sunt si deosebiri: eu nu sunt politician, fiindca politicienii pretind mereu ca au raspunsuri, ori eu am numai intrebari. Dar vreau sa-mi ridic acele intrebari pe scena, sa le confrunt cu ce cred oamenii din sala, nu sa le arunc in lume fara sa stiu pe cine vor interesa si cand anume. Parerea mea e ca daca stii sa pui o intrebare, raspunsul e pe jumatate dat, vine de la sine. Dramaturgii spun o poveste falsa pentru a scoate la iveala un adevar, cu politicienii lucrurile stau invers.
(Textul integral in Adevarul literar si artistic)