Adevarul.ro

Unele dintre cele mai populare formate internaţionale  - „The Weakest Link“, „Who Wants to Be a Millionaire“ şi „Jeopardy“  - au ajuns şi în România în urmă cu câţiva ani. După doar câteva sezoane, însă, „Lanţul slăbiciunilor“ (Pro TV), „Vrei să fii miliardar?“ (Prima TV) şi „Rişti şi câştigi“ (Pro TV) au fost scoase din grilă.

Care sunt motivele pentru care aceste show-uri nu au mai fost difuzate şi care sunt emisiunile pe care le preferă românii în detrimentul celor de cultură generală?

Analiştii media Iulian Comanescu şi Petrişor Obae, dar şi Răsvan Popescu, preşedintele Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA) încearcă să găsească explicaţia acestui fenomen.

Raţiune sau simţire?

Răsvan Popescu crede că existenţa în grilele de programe a unor astfel de emisiuni numai pentru câteva sezoane, şi nu pentru câţiva ani, se poate explica cel puţin prin două raţiuni. „Prima ţine de politica editorială a postului care îşi poziţionează cât mai convenabil emisiunile în grilă şi mă refer la zi, oră, durată, costuri, etc.

A doua raţiune sunt tentat să cred că e dictată de o anume mentalitate a oamenilor de televiziune. În peisajul TV românesc nu prea există obiceiul de a menţine în grilă emisiuni-pilon, cu succes verificat la un public fidel, aşa cum se întâmplă în alte ţări europene. Acolo, există emisiuni longevive care practic «fidelizează publicul»“, explică Răsvan Popescu.

România, o piaţă atipică

Analistul Petrişor Obae explică dispariţia acestor show-uri prin faptul că telespectatorii români sunt mai receptivi „la emisiunile de mare impact emoţional, decât la cele care fac apel strict la raţional“.

„Nu degeaba printre cele mai longevive emisiuni s-au numărat «Surprize, surprize», «Iartă-mă »şi «Din dragoste»“, spune el. Obae crede că un alt motiv care a dus la excluderea din grilă a emisiunilor de cultură generală sunt costurile de producţie ridicate.

„Un concurs înseamnă o mobilizare de producţie invizibilă publicului larg: specialişti, consultanţi, preselecţii şi, fireşte, valoarea premiilor, care trebuie să fie suficient de atractive pentru a stimula participarea“, spune analistul.

Iulian Comanescu subliniază ideea că televiziunile din România sunt atipice faţă de cele din străinătate. „Specificul televiziunii româneşti e să se descotorosească repede de formate şi de vedete. Perioada de viaţă a acestora e de 3-5 ani în România, în timp ce în America stau 20 sau 30 de ani pe post. Probabil că a fost vorba de formate care s-au «fumat» din punctul de vedere al audienţelor, iar responsabilii cu grilele au tras concluziile de rigoare “, explică el.

„Ar mai fi vorba de mari inconsecvenţe în materie de grilă: emisiunile se aruncă pe post şi se scot după două săptămâni, dacă nu au bătut concurenţa. Un format se pune la punct în două-trei sezoane şi nu în câteva zile“, adaugă Comanescu.

Răsvan Popescu mai spune că publicul român preferă alt tip de divertisment şi aduce ca argument topul audienţelor emisiunilor de gen pentru anul 2008.

„Topul, care a avut prezente toate subgenurile divertismentului - de la emisiunile trupei Divertis la show-uri ca «Fă-mi un copil» - a situat pe primele locuri producţii precum «Divertis Mall», «O la la», «Din dragoste», «Noaptea erorilor» sau «O dată-n viaţ㻓, conchide preşedintele CNA.

În general, în peisajul TV românesc nu prea există obiceiul de a menţine în grilă emisiuni-pilon, cu succes verificat la un public fidel, aşa cum se întâmplă în alte ţări.
Răsvan Popescu
preşedintele CNA

Formate de succes

• „Jeopardy“ („Rişti şi câştigi“) este un format American. Rulează la postul NBC din 1964 şi a ajuns la episodul 8.400.

• „The Weakest Link“ („Lanţul slăbiciunilor“) este un format britanic care a avut prima ediţie în 2000, la BBC. Formatul a fost preluat în peste 30 de ţari din întreaga lume.

• „Who Wants to Be a Millionaire“(„Vrei să fii miliardar?“) este o licenţă deţinută de compania japoneză Sony Pictures Television International. Prima emisiune a fost difuzată în Marea Britanie, în 1998.  Este cel mai de succes format din istoria televiziunii, fiind preluat în peste 100 de ţări din întreaga lume.