Studenta la arte plastice, vand martisoare

Ii vedem in aceste zile pe strazile principale si la gurile de metrou. Unii dintre ei sunt agresivi, au deja sloganuri testate de ani, iar altii sunt tacuti, infruntand gerul si vantul de sfarsit de

Ii vedem in aceste zile pe strazile principale si la gurile de metrou. Unii dintre ei sunt agresivi, au deja sloganuri testate de ani, iar altii sunt tacuti, infruntand gerul si vantul de sfarsit de februarie cu resemnare, in asteptarea unui client ratacit. Ambele tabere au ceva in comun: vand martisoare. Toti se intrec sa gaseasca metode cat mai inedite sau mai kitschoase pentru "a lua ochii" celor in cautare de simboluri pentru prima zi a primaverii. Undeva pe Bulevardul Magheru, insa, se afla o vanzatoare care iese din randul fetelor de comercianti ambulanti "rodati" de multe primaveri pe strazile capitalei. Nu vinde mini-bijuterii din argint sau pietre semipretioase, nici imortele in parafina sau bratari din piele cu tinte si medalioane cu initiale, ci figurine mai speciale, in care se ghiceste putina culoare pusa cu pensula, nu "scoasa" din plastic. Micile obiecte rezultate au personalitate, se disting din masa uniforma de martisoare, parca reciclate de la un an la altul. A.P. este studenta la Facultatea de Arte Plastice, are 21 de ani, si acesta este al treilea an in care vinde martisoare. Cand a iesit pentru prima data cu masuta in strada, a crezut ca micile jucarioare "cu viata" vor avea mare succes la trecatorii obositi de peisajul uniform al ofertelor. Din pacate, abia iesite dintr-un atelier in care se picteaza cu speranta ca, la un moment dat, initialele A.P. vor fi reprezentative in arta plastica, martisoarele nu au avut in nici un caz succesul celor vandute de colegii ei de trotuar. Sperand ca va putea sa isi cumpere timp de cateva luni culori, cu banii castigati intr-o saptamana de vandut martisoare, A.P. a fost dezamagita si si-a acoperit cu greu investitia. Asa ca, singura posibilitate de a-si asigura un castig acceptabil era aceea de a se adapta "pietei" deoarece "romanul nu este foarte deschis la nou, cumpara ce a vazut la prieteni sau la vecini, de multe ori intreaba daca nu mai avem un anume tip de martisoare, pe care le-a cumparat el anul trecut. Oricum, de la an la an, parca se imputineaza cumparatorii; cei care au bani nu mai ies in strada sa aleaga, ci prefera bijuteriile de firma, iar cei care se mai obosesc sa arunce o privire tarabelor sunt prea plictisiti sa aleaga si iau ce le cade in mana. Ca sa nu mai spunem ca preturile sunt foarte mici, in jur de 10.000 de lei un martisor, iar aceasta suma inseamna lipsa de calitate", ne-a declarat A.P. Pentru o studenta la Arte Plastice, comertul stradal de la inceput de martie, chiar daca nu este foarte profitabil, ramane o varianta pentru asigurarea unor bani ce urmeaza sa fie investiti in culori, pensule si panze. Asta deoarece nu exista fonduri pentru tinerii plasticieni, iar vanzarea lucrarilor lor in galerii este aproape imposibila, din moment ce nu au inca un nume sau un sponsor in spate. Deocamdata, A.P. vinde pe Bulevardul Magheru, cuminte, aranjandu-si din cand in cand micile figurine. Speranta ei este ca cineva o sa-si propuna sa daruiasca, in aceasta primavara, si altfel de martisoare.