„Strigăte şi şoapte“ de bucurie, la Cluj

Cele mai importante premii – „Cel mai bun spectacol“ şi „Cea mai bună regie“ – s-au dus spre producţia lui Andrei Şerban, de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca. Zsolt Bogdán (Cluj-Napoca) şi Ofelia Popii (Sibiu) sunt cei mai buni actori în rol principal din 2010, fiind desemnaţi câştigători luni seară la Gala UNITER.

Spectacolul regizorului Andrei Şerban, „Strigăte şi şoapte", şi-a adjudecat cele mai importante distincţii la Gala Premiilor UNITER, desfăşurată în Studioul 3 al Televiziunii Române. „Cea mai bună regie", „Cel mai bun spectacol", „Cel mai bun actor în rol principal" - Zsolt Bogdán, iată aşadar premiile care au mers la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj.

Actorul Zsolt Bogdán a fost nominalizat la această categorie şi în 2009 pentru „Cel mai bun actor în rol principal" (Verşinin), în extraordinarul spectacol al lui Tompa Gábor, „Trei surori", realizat tot cu trupa maghiară din Cluj, dar a pierdut în faţa lui Victor Rebengiuc, distins pentru rolul lui Willy Loman din „Moartea unui comis voiajor". S-a spus atunci că Zsolt Bogdán a fost nedreptăţit în faţa mult premiatului actor, astfel distincţia de luni seară, pentru rolul lui Bergman din „Strigăte şi şoapte", a fost şi o compensare retroactivă.

 „Nenominalizatele" lui Andrei Şerban

Andrei Şerban, care a câştigat la fel ca şi în 2008 pentru „Unchiul Vania" cele mai importante Premii UNITER pentru „Cea mai bună regie" şi „Cel mai bun spectacol", a transmis luni seară un mesaj în care anunţa că le felicită pe actriţele extraordinare din spectacolul său, care „nici măcar nu au fost nominalizate" de juriu. În centrul „Strigătelor şi şoaptelor", cu un text adaptat scenic după scenariul lui Ingmar Bergman, sunt patru personaje feminine: Agnes (Aniko Petho), aflată pe patul de moarte, surorile sale, Karin (Kató Emöke) şi Maria (Imola Kézdi), alături de servitoarea Anna (Csilla Varga).
Din juriul de nominalizări au făcut parte criticii Ludmila Patlanjoglu, Doina Modola şi Andreea Dumitru, ultima distinsă şi cu Premiul pentru Critică de Teatru. Cameleonicul Zsolt Bogdán, acum Bergman, a fost şi neuitatul doctor Astrov din „Unchiul Vania", spectacol cu care Şerban a cucerit şi Moscova.

„Feliile" Ofeliei Popii

Dacă premiul pentru „Cel mai bun actor în rol principal" s-a dus la Cluj, cel pentru „Cea mai bună actriţă în rol principal" a fost adjudecat de Ofelia Popii, apreciată pentru rolul Mefisto cu care a câştigat aceeaşi distincţie UNITER şi în 2008. Actriţa a fost acum premiată pentru rolurile din spectacolul „Felii", după textele Liei Bugnar, la Teatrul Naţional „Radu Stanca" din Sibiu. Scenografia acestui spectacol a fost semnată de Dragoş Buhagiar, care a câştigat acum premiul pentru „Cea mai bună scenografie" la spectacolul „Shaking Shakespeare", de la Teatrul German de Stat din
Timişoara.

 „Livada de vişini", spectacolul Teatrului Naţional din Bucureşti (TNB), montat de Felix Alexa, a avut patru nominalizări, inclusiv la „Cel mai bun spectacol", dar a câştigat doar la categoria „Debut" - Conrad Mihai Mericoffer. Maia Morgenstern a pierdut în faţa Ofeliei Popii, iar Marius Manole în faţa lui Zsolt Bogdán. Din cele şase nominalizări, TNB şi-a mai adjudecat un singur premiu: „Cea mai bună actriţă în rol secundar" a fost desemnată Ana Ciontea pentru rolul  din „Avalanşa", spectacolul lui Radu Afrim.

"Dedic premiul meu actriţelor nenominalizate din spectacolul «Strigăte şi şoapte».''
Andrei Şerban regizor

Alte Premii UNITER

- Debut: Conrad Mihai Mericoffer, pentru rolul Trofimov din „Livada de vişini" la Teatrul Naţional Bucureşti.
- Cel mai bun actor în rol secundar: Gábor Viola, pentru rolul Valerio din „Leonce şi Lena", Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca.
- Cea mai bună actriţă în rol secundar: Ana Ciontea, pentru rolul Mama tânărului din „Avalanşa", Teatrul Naţional Bucureşti.
- Premiul de Excelenţă: Tamara Buciuceanu.
- Premiul pentru întreaga activitate: Actorul Ilie Gheorghe, actriţa Coca Bloos, regizorul Tudor Mărăscu, scenografa Gabriela Nazarie, criticul Ion Cazaban.
- Premiul special pentru teatru de păpuşi: Aneta Forna Christu.
- Premiul special pentru muzică de teatru: Gabriel Bassarabescu.
- Premiul special pentru coregrafie: András Lóránt.
- Premiul pentru cea mai bună piesă românească a anului: Radu F. Alexandru - „Labirint".

„Un spectacol mort ca moartea"

Gala Premiilor UNITER s-a desfăşurat în ultimii trei ani în acelaşi decor din Studioul 3 al Televiziunii Române, invitaţii fiind stresaţi de vocile din off, care între pauze anunţau ca nişte cerberi că mai sunt „2 sau 8 minute" până la începerea transmisiei şi cereau imperios ca „publicul să nu părăsească sala şi să se aşeze în aceleaşi locuri". Însă cei mai mulţi dintre invitaţi oricum au plecat la pauze, sala rămânând tot mai pustie.

Emoţionante au fost momentele „Premiului de Excelenţă" acordat Tamarei Buciuceanu, când sala întreagă s-a ridicat în picioare şi a aplaudat-o pe marea actriţă, dar şi al „Pemiului pentru Întreaga Activitate" pentru Coca Bloos. În schimb, discursul Alteţei Sale Regale Principesa Rym Al Ali a Iordaniei, care a înmânat „Premiul pentru Cea mai bună piesă românească a anului 2010" lui Radu F. Alexandru, a părut interminabil.

Recomandările turistice din Iordania erau rupte cu totul de contextul Galei, iar acest fapt a deranjat cu atât mai mult cu cât, din cauza transmisiunii în direct la TVR, celorlalţi invitaţi li se şoptea la ureche de către amfitrionul serii, Ion Caramitru, să fie extrem de succinţi. În aceste condiţii, Mariana Mihuţ sau Maia Morgenstern, invitate să înmâneze unele dintre cele mai importante premii, nu au apucat să rostească pe scenă nici două vorbe.

 „Teatrul e oriunde altundeva"

Sunt din ce în ce mai limpezi vocile care susţin că Gala UNITER, care va împlini la anul două decenii, ar trebui schimbată şi ca organizare, şi ca structură.„E ok să fii ok, în datele deja bătute-n piatră, ale unei imagini despre teatru decalată cu 30 de ani. Cu întregul meu respect pentru premianţi, necondiţionat. O ierarhizare (veşnic) ratată, un spectacol mort ca moartea, un soi de ghetou de refugiaţi, care nici ei nu mai cred în propria supravieţuire, într-o formă fără conţinut. Ori încetează definitiv, ori se rebrenduieşte din temelii, ceea ce e puţin probabil. Gala e la televizor şi-o văd mătuşile participanţilor din studio. Teatrul e oriunde altundeva", susţine criticul şi profesorul Miruna Runcan.

De apreciat a fost faptul că Gala a durat numai trei ore, spre deosebire de ceilalţi ani, când s-a întins mult peste miezul nopţii, şi că Ion Caramitru a avut mai puţini sponsori pentru Gală cărora să le mulţumească plin de curtoazie. De asemenea, momentele artistice s-au integrat destul de anost în spectacolul regizat de Cornel Todea. Singurul care a adus zâmbete pe buze a fost Horaţiu Mălăele care a satirizat într-un scheci ce „înseamnă să fii premiat de UNITER".

Monologul lui Horaţiu Mălăele de la Gala UNITER

„«A fi» sau «a nu fi» premiat de UNITER/Aceasta-i întrebarea (...)
«A fi»: Dacă îţi iese un rol se scrie: Este o eboşă, promisiunea unei viitoare mici capodopere.
«A nu fi»: Nu-ţi iese un rol se scrie:După ce a vomitat prima replică doi spectatori au adormit spontan, iar restul de unu şi-a depus actele de plecare definitivă din ţară.
«A fi»: Te sună Purcărete să te întrebe dacă n-ai prin casă Faust.
«A nu fi»: Te sună Hausvater să te întrebe dacă n-ai «Monoloagele vaginului».
«A fi»: Dai mâna cu George Banu, ţi se permite s-o atingi pe Marina Constantinescu.
«A nu fi»: Nu dai mâna cu nimeni şi-ţi mai taie şi calea Florica Ichim. Dar parcă nu-i bine nici
«A fi».Trofeu greu, îl poţi scăpa pe picior, fractură, spital, timp pierdut, bani pierduţi.
Mai bine «A nu fi»: Nu-ţi cade nimic pe nimic."