Stefan cel Mare pe Broadway?

Teatrul Tineretului din Piatra-Neamt a luat-o inaintrea Nationalului bucurestean care a anuntat inca de la inceputul stagiunii o "mega-premiera" cu Apus de soare de B.St. Delavrancea, montand aceeasi

Teatrul Tineretului din Piatra-Neamt a luat-o inaintrea Nationalului bucurestean care a anuntat inca de la inceputul stagiunii o "mega-premiera" cu Apus de soare de B.St. Delavrancea, montand aceeasi piesa, care a avut premiera pe 1 mai. In ciuda repetatelor cereri de sprijin financiar, nu s-a primit nici un raspuns de la Ministerul Culturii si Cultelor, asa cum ne-a precizat directorul Cornel Nicoara. Poate pentru ca Stefan cel Mare, aniversat in acest an, trebuia sa descalece in fata TNB, la Universitate, si nu in Moldova, pe care o preaslaveste in piesa cu pricina. Dincolo de culise si de discutia cu privire la necesitatea stergerii colbului de pe textul lui Delavrancea, cine vede spectacolul pus in scena la Piatra-Neamt de regizorul Stefan Iordanescu va fi surprins sa constate cat de potrivit ar fi fost domnitorul nostru, vestit prin domnia sa intinsa, razboinica, dar si printr-o natura umana tulbure, intr-o eventuala super-productie pe Broadway. Datele umane ale personajului - patetismul eroului ajuns la varsta la care doar amintirile din batalii mai au viata, aerul sau de intelepciune, dat de pletele albe, dar si de responsabilizarea urmasilor prin discursuri "mobilizatoare", in contradictie cu natura intima a omului, destul de pervers de altfel, care le spune celor doi tineri de la curtea sa - Oana si Rares - ca sunt doua dintre progeniturile sale numai cand acestia sunt pe cale sa devina sot si sotie: iata cateva amanunte care pot da sare si piper unei montari a zilelor noastre. Din pacate (sau din fericire?) nici un regizor roman nu-si permite sa faca o melodrama din viata lui Stefan cel Mare. Regizorul roman va fi mereu pus in incurcatura fata in fata cu "tema data" care ar putea fi rezumata astfel: "compuneti un spectacol care sa intereseze publicul din 2004 pornind de la textul lui Delavrancea care a avut premiera absoluta in 1909". Totusi, Stefan Iordanescu a gasit o solutie, nu stiu daca cea mai buna, dar una care tine treaza atentia spectatorului mai sus mentionat. Un amestec de vechi si nou, de epoci istorice diferite cu fiecare act, sugerate prin costume (un idilic spatiu romanesc, semanand cu o serbare campeneasca, apoi sugestia unui Ev Mediu intortocheat, bantuit de crime si comploturi, iar in cele din urma o aluzie la comunism) alcatuiesc un spectacol puzzle. Un pseudo-musical fara solisti, in care greul e dus de grupul de femei din jurul doamnei Maria, care executa miscari coregrafiate "desenate" de Malina Andrei, fie ca e vorba de muncile campului, de spalat rufe sau de curatat zapada. Pe langa luminile speciale, proiectiile video (Lucian Moga) si muzica ce delimiteaza o "saga" pur romaneasca (Ildiko Fogarassy), coregrafia e o metoda de dinamizare, in lipsa careia toate personajele ar fi stat si vorbit, asa cum se potrivea foarte bine in 1909 si ar fi fost insuportabil astazi. Nu toti actorii reusesc sa se vada destul de bine, dar Cornel Nicoara pastreaza un ton firesc pentru tot ceea ce spune Stefan, mai putin discursul lui despre tara, care nu poate fi rostit decat - cum altfel? - prin lavaliera, iar Nora Covali (Oana) e foarte convingatoare in rolul copilului imbatranit inainte de vreme, din grija pentru cel pe care nu-l stie ca tata. Cu alte cuvinte, Apus de soare s-a dovedit o piatra de incercare destul de bine trecuta de trupa nemteana, chiar fara foita de aur pentru spada lui Stefan si pietre semipretioase pentru coroane, asa cum a anuntat Nationalul bucurestean ca va avea. In acest din urma caz, se va vedea cat teatru mai incape in spatele bijuteriilor, cu ocazia premierei de joi, 13 mai, de la TNB.