"Singurele povesti pe care mi le imaginam se petreceau in Romania"

Cu doi ani in urma, vedeam la Clermont-Ferrand, festivalul socotit "Cannes-ul scurtmetrajului", filmul Dust al unei tinere care concura sub pavilion elvetian, ca sa spun asa. Desi era absolventa a

Cu doi ani in urma, vedeam la Clermont-Ferrand, festivalul socotit "Cannes-ul scurtmetrajului", filmul Dust al unei tinere care concura sub pavilion elvetian, ca sa spun asa. Desi era absolventa a celebrei scoli pragheze FAMU, dupa cum aveam sa citesc in catalog, prenumele autoarei, Ruxandra, apoi eroina micii sale istorii, romanca interpretata de o actrita cunoscuta din filmele studentilor nostri, Maria Dinulescu, mi-au inlaturat orice indoiala: Ruxandra Zenide era din Romania. Cel de-al doilea scurtmetraj al ei, Stejarii verzi, tocmai a inceput o frumoasa cariera prin festivalurile lumii. Asa am aflat povestea Ruxandrei Zenide, inca o tanara cineasta cu mari fagaduinte care, desi locuieste in strainatate, a venit sa faca film in tara.
- Cand ai plecat din Romania?
- Aveam 14 ani cand parintii mei s-au hotarat sa paraseasca tara, era cu numai doua luni inainte de Revolutie, in octombrie 1989.
- Te preocupa cinematograful in anii liceului?
- Marturisesc ca nu in mod special. La Geneva, dupa terminarea liceului, am urmat Relatiile Internationale. Dupa aceea m-am apropiat de film. Cred ca situatia aceea in care m-am trezit, intr-o societate in care nu mai eram doar actor in mica viata sociala pe care o aveam, devenisem, cu sau fara voia mea, observator, m-a impins catre cinematograf. Nevoia de a exprima ceea am trait intr-o lume in care am venit la 15 ani.
- Pot sa te intreb de ce te-ai indreptat catre FAMU? Te-au atras renumele scolii care i-a dat pe Milos Forman, pe Jiri Menzel, gloria strainilor formati la Praga, unul dintre ei fiind Emir Kusturica, faima profesorilor?
- Nu neaparat. Un prieten mi-a vorbit despre ea. Facuse, acolo, un film cu totul deosebit de ceea ce vedeam eu la Geneva. Nu am mai stat pe ganduri, m-am prezentat la concurs si am intrat. Chiar daca nu mai sunt toti marii profesori de altadata - Jiri Menzel este director de teatru, Chytilova trecea mai rar - ramane o mare scoala. Am absolvit-o in 2002 chiar cu Dust, selectionat la Clermont-Ferrand si premiat, apoi, la Locarno, la alte festivaluri de scurtmetraj.
- Am recunoscut de la inceput amprenta scolii cehe, a lui Forman, lasata, insa, pe un subiect prea bine stiut noua, imbibat de tristetea tinerelor romance care isi cauta un rost prin lume. Cum ai ajuns sa o distribui pe Maria Dinulescu?
- Am venit in tara de Anul Nou, i-am povestit lui Catalin (Mitulescu), il cunosteam din copilarie, ce am de gand sa fac. Mi-a aratat o fotografie a actritei. Nu ne-am putut intalni, atunci. Am inceput sa corespondez cu Maria care a ajuns la Praga doar cu trei zile inainte de filmare.
- De ce ti-ai ales, pentru debut, un astfel de subiect comic-amar despre o tanara nevoita sa imparta o camera de hotel cu un strain?
- In esenta, filmul este o impartasire a unor stari incercate de cel care trebuie sa comunice fara sa cunoasca limba celui pe care il are in fata. Am fost si eu intr-o situatie asemanatoare, cand am sosit in Cehia. Esti nevoit sa gasesti esentialul de dincolo de cuvinte.
- Pentru cel de la doilea film, Stejarii verzi, ai venit tu in Romania, nu ti-ai mai chemat actorii in strainatate.
- Imi era dor sa revin in tara, sa fac un film. Singurele povesti pe care mi le imaginam se petreceau in Romania. Probabil ca amintirile erau mult mai puternice decat as fi banuit, era o nostalgie ce se cerea traita.
(Textul integral in Adevarul literar si artistic)