Scandal la Berlinală

Regizorul iranian Jafar Panahi, membru în juriul Festivalului de Film de la Berlin, nu are voie să părăsească Teheranul din cauza unui proces politic. Isabella Rossellini a anunţat că un scaun de la masa juriului va rămâne gol, lângă ea, în semn de solidaritate cu regizorul acuzat de propagandă împotriva revoluţiei islamice.

La 10 februarie, după ce Isabella Rossellini, preşedintele juriului de la Berlinală, va străbate covorul roşu pentru a-şi lua locul în fruntea juriului celei de a 61-a ediţii a festivalului, scaunul din dreapta ei va rămâne gol, în semn de protest şi de solidaritate cu regizorul Jafar Panahi.

Mai citeşte şi:

Vârfurile de export ale culturii române

Iranianul Jafar Panahi s-ar fi numărat printre membrii juriului ediţiei de anul acesta a Berlinalei (10 -20 februarie). Dar în loc să călătorească la Berlin, el îşi aşteaptă în Teheran verdictul final în procesul care i-a fost intentat. El este acuzat de „activităţi propagandistice împotriva revoluţiei islamice" şi condamnat la şase ani de închisoare cu suspendare şi la douăzeci de ani de „tăcere", timp în care nu îi este permis să profeseze, să părăsească Iranul, nici cel puţin să acorde interviuri. 

Tratamentul aplicat artistului de către regimul de la Teheran nu este o noutate:  Panahi a fost invitat anul trecut să facă parte din juriul festivalului de la Cannes, dar, în loc să se afle pe  Coasta de Azur, el se afla în temuta închisoare Evin. Juliette Binoche, câştigătoarea premiului pentru cea mai bună actriţă la Cannes 2010, a deplâns soarta artistului din Iran, ţinând în mâini o plăcuţă cu numele acestuia în momentul primirii trofeului.

Scaunele goale, o tradiţie

Jafar Panahi, în vârstă de 51 de ani, este  unul dintre cei mai cunoscuţi regizori nu numai ai Iranului. Filmele sale tratează în mare parte situaţia femeilor în Iran şi, deşi ele nu sunt  intenţionat politice, reuşesc să îi sperie pe aşa-numiţii apărători ai valorilor revoluţiei islamice din Iran, care preferă să îl scoată din circuit pe unul dintre cei mai cunoscuţi artişti ai ţării. Un oficial din Ministerul Culturii din Iran, care a răspuns cu un  refuz la invitaţia organizatorilor Berlinalei adresată lui Panahi, i-a recomandat lui Dieter Kosslick, directorul festivalului, să îşi aleagă alt regizor iranian în locul lui Panahi.

Acesta nici nu se gândeşte însă la varianta înlocuirii lui Panahi.Un caz similar s-a întâmplat la ceremonia de decernare a Premiului Nobel pentru Pace, în decembrie anul trecut, când scaunul laureatului, scriitorul Liu Xiaobo, a rămas liber, el fiind întemniţat în China. Guvernul lui Mahmoud Ahmadinejad îi acuză pe Panahi şi pe colegul acestuia, Mohammad Rasoulof, de uneltire împotriva idealurilor revoluţiei islamice. În realitate, cei doi i-au susţinut în campania electorală din 2009 pe Mir-Hussein Mussawi, contracandidatul lui Ahmadinejad, precum şi pe democraţii de la „Mişcarea verde".

Coppola şi Spielberg, solidari

Autorităţile iraniene l-au arestat pe Panahi în timp ce acesta lucra la un film despre o familie al cărui fiu a fost arestat în timpul unor proteste în urma alegerilor din Iran. Panahi consideră arestarea neîndreptăţită. „Cazul meu este un exemplu pentru o pedeapsă care sancţionează o crimă înainte ca aceasta să fi avut loc. Mie mi s-a făcut procesul pentru un film din care nu realizasem, la momentul arestării mele (în martie anul trecut - n.r.), decât aproximativ 30%", a declarat regizorul citat de presa germană. El a mai subliniat că nu este un autor de film politic.

„Toate filmele mele sunt drame sociale, şi nicidecum declaraţii politice. Intenţia mea este o cinematografie înrădăcinată dincolo de judecata despre bine şi rău", a explicat Panahi. Directorul Berlinalei vrea să arate lumii că soarta artistului iranian nu este acceptabilă. „Bineînţeles că vom folosi festivalul pentru a incrimina acest demers", a declarat Dieter Kosslick. Dacă protestul Berlinalei îl va ajuta pe regizor rămâne de văzut. Panahi însuşi crede că opoziţia lui  Kosslick este utilă, aşa cum a fost şi cea a actriţei Juliette Binoche de la Cannes, care, după părerea regizorului, a grăbit eliberarea sa din închisoare.

Dieter Kosslick şi Juliette Binoche nu sunt singurii care protestează deschis faţă de condamnarea lui Panahi. Şi alţi colegi de breaslă sunt solidari, printre care Francis Ford Coppola, Robert Redford, Martin Scorsese sau Steven Spielberg. De asemenea, în Franţa circulă o petiţie online prin care se cere anularea deciziei judecătoreşti şi a condamnării lui Panahi. Aceasta a fost semnată de peste 12.000 de protestatari. Regizorul iraniano-britanic, Rafi Pitts, care i-a scris preşedintelui Ahmadinejad o scrisoare în care îi cere renunţarea la condamnarea colegului său, a iniţiat o acţiune de solidaritate şi protest la nivel mondial.

El cere realizatorilor de film din întreaga lume ca la 11 februarie să înceteze lucrul vreme de două ore. Actorul american Sean Penn intenţionează chiar să călătorească în Iran pentru a-l întâlni personal pe Panahi, procurându-şi o viză cu ajutorul organizaţiei „Amnesty International". Lui Panahi nu-i rămâne deocamdată decât să spere la un efect benefic al protestelor. „Eu îmi iubesc ţara", a spus regizorul în faţa judecătorilor care l-au condamnat. „Pentru această iubire am plătit un preţ mare şi sunt dispus să-l plătesc din nou, dacă e nevoie", a adăugat el.

Românii, o raritate

Prezenţele româneşti la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin par a fi mai precare decât anul trecut. Până în prezent s-au anunţat doar opt filme care vor participa în secţiunea „competiţie" a festivalului. Printre ele nu este deocamdată nicio producţie românească. Dar lista încă nu este completă, aşadar filmul românesc mai are speranţe să intre în competiţie (printre cele 20 de filme care o vor completa), pentru un Urs de Aur sau de Argint. Cu un an în urmă, Florin Şerban  a câştigat Ursul de Argint  pentru filmul „Eu când vreau să fluier, fluier", propunerea României de anul acesta la Premiile Oscar.

Berlinala se anunţă şi în 2010 un festival plin de surprize, de nume mari şi nume mici ale cinematografiei mondiale. Filmul de deschidere al festivalului, „True Grit", este semnat de fraţii ­Joel şi Ethan Coen,  şi va rula în secţiunea principală, dar în afara competiţiei. În concurs se află până în prezent trei producţii germane (printre care şi un film în 3D, „Pina", de Wim Wenders), două producţii britanice (printre care şi filmul de debut al actorului Ralph Fiennes, „Coriolanus"), alături de alte trei din Israel, Turcia şi SUA.

Drame sociale

„Toate filmele mele sunt drame sociale şi nicidecum declaraţii politice. Intenţia mea este o cinematografie înrădăcinată dincolo de judecata despre bine şi rău", a declarat regizorul Jafar Panahi (foto). Filmul său de debut, „Balonul alb", a fost răsplătit in 1995 cu Camera d'Or la Cannes. Filmul „Oglinda" a câştigat în 1997 Leopardul de Aur la Festivalul de la Locarno, iar în 2000 filmul „Cercul" a fost răsplătit cu Leul de Aur la Veneţia.

"Scaunul gol de la masa juriului este un simbol prin care protestăm faţă de încălcarea drepturilor omului în anumite ţări."
Isabella Rossellini actriţă