Sange fierbinte si frenezia clipei

null

Sangele clocoteste in fiecare dintre noi, dar parca mai iute goneste prin venele tiganilor. La acest neam pentru care istoria e sinonima cu pribegia, viata se traduce prin pasiune, fie ca ea se numeste iubire ori ura, dor sau razbunare. O poveste plina de pasiune este si "Sangre ardiente - Drumul unei etnii", spectacolul care a umplut luni seara Sala Mare a Teatrului National din Bucuresti. Calatoria tiganilor, din Asia exotica pana in Europa de o frumusete tumultuoasa, a fost sublimata intr-un ceas plin de muzica si nuante, pe scena TNB. Orient indepartat, Rusia, Romania, Iugoslavia, Ungaria, Spania, toate aceste coordonate, fiecare cu aerul sau special, si-au gasit locul in intamplarea regizata de Beatrice Rancea. Coloana sonora, in care maneaua era la fel de "in largul sau" si de oportuna ca si flamenco-ul, a sustinut inspirat desfasurarea de forte de pe scena. Pentru ca in fata spectatorilor s-au aflat zeci de actori, balerini si manechini. Gheorghe Dinica interpretand muzica lautareasca romaneasca sau prim-balerina Operei Nationale din Bucuresti Monica Petrica, plutind pe acordurile unei melodii rusesti, sunt doar doua dintre momentele care au entuziasmat publicul. De altfel, a existat un spectacol paralel, cel al salii: multi dintre spectatori, cunoscatori "din interior" ai fenomenului, dezbateau inflacarat cutare traditie, se entuziasmau recunoscand obiceiuri sau piese muzicale, tineau ritmul si filmau constiincios show-ul. Premierul Nastase, deputatul Madalin Voicu, ministrul Culturii si Cultelor, Razvan Theodorescu, si consilierul prezidential Corina Cretu au aplaudat spectacolul din loja oficiala. 100 de costume au fost create, dupa o indelunga documentare, de designerul Liza Panait, special pentru acest spectacol. (Piesele vestimentare realizate pentru primul show - cel din luna februarie - au fost donate Partidei Romilor). O lume plina de bogatie, imaginatie, materiale pretioase si o frenezie cromatica dezarmanta. De la intunecata (dar si senzuala) Spanie, la pastelata Iugoslavie si la Romania fauvista, pretutindeni portul tiganilor are propria poezie. Lipsa inhibitiilor, combinata cu conventii ramase neatinse de veacuri, completeaza tabloul uneori bizar, dar cu siguranta fascinant al acestei etnii. Astfel arata "Sangre ardiente". Povestea pe cat de "colorata", pe atat de dramatica a unor oameni pentru care pamantul stramosilor este pumnul de tarana amestecat cu lacrimi, impartit, inainte de a porni din nou la drum, de unul dintre ai lor.