Românii aduc la licitaţii obiecte de aruncat la gunoi

rând la consultaţii."Situaţiile sunt diferite de la tablou la tablou. Aici nu se primesc decât artişti cunoscuţi, consacraţi. Se acceptă şi nume mai obscure, dar să figureze într-un

rând la consultaţii.
"Situaţiile sunt diferite de la tablou la tablou. Aici nu se primesc decât artişti cunoscuţi, consacraţi. Se acceptă şi nume mai obscure, dar să figureze într-un dicţionar de artă. Lumea vine cu fel de fel de lucrări, e destul să îţi arunci un ochi şi să îţi dai seama că este o reproducere. Uneori se vede de la o primă privire, alteori e nevoie de una mai atentă. Noi nu facem un studiu al tabloului pentru că oamenii vin în număr mare şi nu este timp", ne-a declarat expertul în artă plastică Ioana Vlasiu. "Suntem ori generalişti, ori specializaţi, unul e de ochi, altul de interne", adaugă Petre Oprea, expert în artă plastică. Chiar dacă au în spate ani buni de experienţă, specialiştii nu îşi dau seama din prima dacă un tablou de Grigorescu sau Iser este fals sau nu. "Multe falsuri sunt bine făcute", spune Petre Oprea. "Dacă vin cu o lucrare şi menţionează că e de la bunica, e de bine. Dacă spun că eu sunt cutare şi bunicul meu a fost primar, începi să ai mai multă încredere. Cauţi bibliografie. Noi aici facem o expertiză imediată, dacă cere mai mult, oprim lucrarea pentru două-trei săptămâni. Întrebăm şi restauratorii. Când vorbim de 10 milioane de lei, te mai poţi înşela, dar când vorbeşti de sute de milioane nu mai poţi să te înşeli", subliniază Petre Oprea. Casa Alis nu eliberează certificate de evaluare pentru posesorii de obiecte, doar fişe tehnice de evaluare pentru uz intern. Tot acest proces este gratuit şi numai pentru obiectele care vor intra în licitaţie. Evaluarea stabileşte preţul minim de intrare în licitaţie, exprimat în lei. Pentru mobilier, se asigură evaluarea la domiciliu, iar deplasările echipei sunt gratuite. L-am întrebat pe Mihail Bucur Papaghiorghiu, directorul casei Alis, ce se aduce cel mai des pentru licitaţie. "Omul vine cu ce are prin casă. Face asta pentru a-şi completa veniturile sau are nevoie de un mic capital pentru deschiderea unei afaceri. Din păcate, cam toate obiectele sunt pentru coşniţă. Suntem nevoiţi să refuzăm foarte multe, pentru că nu au ce căuta aici, iar Casa Alis nu îşi permite să pună în vânzare lucruri care nu au absolut nicio calitate". Pictura românească rămâne cel mai căutat segment. "Grigorescu găsiţi din ce în ce mai rar", mai spune Papaghiorghiu. Obiectele care nu şi-au găsit cumpărător în timpul licitaţiei se pot vinde cu acordul deponentului la un preţ mai mic şi vor fi introduse într-o licitaţie doar o singură dată. "Cel care cumpără are o anumită preferinţă", a menţionat Petre Oprea. "De exemplu, portretele se vând foarte greu. Nimeni nu vrea să îşi facă colecţie de portrete. Toată lumea vrea nuduri. Un om bogat nu o să cumpere niciodată un tablou cu mămăligă sau cu ceapă. De asemenea, nu poţi să ai şapte tablouri cu flori, doar dacă eşti colecţionar. Colecţii tematice nu prea sunt". "La Londra, de exemplu, există un muzeu al portretelor", adaugă Ioana Vlasiu. Dacă acum abia mai găseşti un ştefan Luchian sau un Nicolae Vermont în licitaţii, nu acelaşi lucru se poate spune despre pictorii cvasicontemporani. Au câştigat teren şi chiar sunt apreciaţi Ion Pacea, Ion Musceleanu, Constantin Piliuţă, Alin Gheorghiu sau Horia Bernea.